Sfântul cel mai generos - Nicolae

Sfântul Nicolae a fost episcop , la începutul secolului al IV-lea, în Mira, cetate din ţinutul Liciei, pe teritoriul Turciei de astăzi.

A ajuns episcop oarecum din "întâmplare". Întâmplarea s-a dovedit a fi fost fericită.

Credincioşii din Cetatea Mira rămăseseră fără episcop după moartea ierarhului lor. Nu cădeau de loc de acord pe cine să aleagă. La un moment dat, cineva avu inspiraţia să spună că cine va intra primul în Biserică acela va fi episcopul lor.

Nicolae, care avea pe atunci ca la 30 de ani, venea la biserică să se roage. A intrat şi a fost ales episcop. La început s-a împotrivit, dar, înţelegând totuşi că e voia lui Dumnezeu, a acceptat.

Ca episcop, Nicolae, s-a dedicat total slujirii credincioşilor. A avut o grijă deosebită faţă de săraci. Îi ajuta cu bani, dar faptele sale erau învăluite totdeauna în mister.

Făcea în aşa fel încât cel ajutat să nu ştie de unde i-a venit ajutorul. De aici şi această tradiţie ca Moş Nicolae să vină noaptea pe furiş la copiii cuminţi şi să le lase daruri în încălţăminte.

Generosul Nicolae a fost şi intransigent cu ereticii din vremea lui . A participat la primul sinod ecumenic, din anul 325, unde a fost combătută erezia ariană care nu recunoştea dumnezeirea lui Iisus Hristos.

A rămas consemnat că Nicolae l-a pălmuit în timpul sinodului pe ereticul Arie care-şi susţinea cu încăpăţânare concepţia teologică greşită. Probabil de acest gest e legată nuieluşa pe care, se spune, o primesc copiii neascultători de la Sfântul Nicolae.

Moaştele Sfântului Nicolae se păstrează la Bari în Italia, iar la noi în ţară mâna Sfântului Nicolae se găseşte din secolul al XVI-lea la Biserica Sf. Gheorghe Nou din Bucureşti.