Sfântul Andrei, Apostolul Românilor

Istoria creştină a Sfântului Andrei începe de la întâlnirea sa cu Iisus Hristos. Se întâmpla pe malul Lacului Ghenizaret, acolo unde Andrei împreună cu fratele său Petru trăiau din pescuit.

Într-o zi, un bărbat de vreo treizeci de ani îi cheamă să fie pescari de oameni şi ei acceptă fără şovăire.

Răspunsul promt al lui Andrei şi al lui Petru se explică prin faptul că amândoi îl auziseră pe Ioan Botezătorul propovăduind despre Mesia. Acum îl identificau în persoana celui care-i chema să fie pescari de oameni.

După Înălţarea lui Iisus Hristos la ceruri, Apostolului Andrei i-a revenit ca teritoriu de misiune regiunea din preajma Mării Negre. Aşa se face că el a ajuns pe teritoriul Dobrogei de astăzi.

Trecerea Sfântului Apostol Andrei pe aici este consemnată în scrieri istorice din secolul al 4 lea şi de mai târziu, dar şi de tradiţia locului. În părţile dintre Dunăre şi Marea Neagră s-au păstrat colinde, legende şi obiceiuri populare care vorbesc despre Sf Andrei, Apostol al locului.

Pe aceste temeiuri, s-a construit tradiţia originii apostolice a creştinismului românesc, iar în anul 1997, Apostolul Andrei a fost declarat de Biserica Ortodoxă Română, Ocrotitorul spiritual al României.

Povestea adevărată şi pământească a Sfântului Andrei se încheie în Grecia la Patras, unde a suferit martiriul prin răstignire pe cruce în formă de X. Istoria spirituală, continuă însă. O percep cei care se roagă Sfântului Andrei şi primesc de la el ocrotire.

Sfântul Andrei a murit ca martir în oraşul Patras din Grecia, răstignit pe o cruce în formă de X.

Cea mai mare parte din moaştele sale, capul, se păstrează în catedrala din Patras. Mai multe părticele din rămăşiţele sale se găsesc şi în România, la Catedrala Patriarhală din Bucureşti şi la Catedrala din Gala