O vorbă bună 53 - Aparenţele

Aparenţele se spune că înşeală. De aceea e bine să nu judeci pe cineva după aparenţe.

Dacă o faci, rişti să fii superficial şi să nu ajungi la adâncul lucrurilor. De superficial ţine şi judecarea oamenilor după ceea ce au nu după ceea ce sunt.

V-aţi surprins, nu-i aşa, uneori evaluând pe cineva după maşina din care coboară, după casa în care stă, după firma hainelor pe care le poartă.

O poveste arabă demonstrează că cine judecă aşa lucrurile se înşeală.

Un negustor după ce a fost multă vreme plecat, s-a întors să-şi revadă rudele. Devenise foarte bogat între timp.

Familia era adunată în casa unui văr la o petrecere. Grăbit să-şi reîntâlnească rudele, negustorul a uitat să-şi schimbe hainele care-i era prăfuite şi ponosite după drum.

Rudele l-au recunoscut imediat, dar l-au primit cu răceală. Îl credeau un scăpătat întors acasă să le ceară ajutorul.

Văzând atitudinea lor, omul a scos din buzunar un inel cu diamant, şi l-a aşezat pe deget, şi în timp ce vorbea cu ai lui, gesticula amplu astfel încât toţi să observe podoaba de la mâna sa.

Brusc toţi s-au strâns în jurul lui şi se arătau bucuroşi de revedere.

Negustorul şi-a dat seama atunci că uneori un obiect poate fi mai important chiar decât un om. Dar asta doar în mintea unor oameni înşelaţi de aparenţe.