Constantin şi Elena - primii împăraţi creştini

Constantin şi Elena sunt primii oameni din rangul imperial care au ajuns sfinţi în calendarul Bisericii.

Sunt primii împăraţi care se convertesc la creştinism într-o lume în care credinţa în Hristos era văzută ca un pericol pentru cultura păgână a Imperiului Roman.

Constantin a văzut în creştinism religia care poate să înnoiască şi să unifice imperiul. Convingerea lui a fost întărită şi de o descoperire miraculoasă.

În ajunul luptei cu rivalul său Maxenţiu, a văzut pe cer în miezul zilei o cruce de lumină, iar în jurul ei înscrisul: "cu acest semn vei învinge". Constantin a învins la Podul Milvius, lângă Roma, în anul 312.

Pe arcul său ridicat lângă Colosseum în cetatea eternă Constantin a pus să fie scris că la Milvius a învins prin inspiraţie divină.

La un an după această victorie, adică în 313, a dat vestitul edict de la Milan prin care creştinii primeau libertate religioasă în Imperiul roman, după 200 de ani de prigoană.

S-a spus că împăratul Constantin n-a făcut altceva decât să folosească creştinismul ca pe un instrument politic. Şi dacă ar fi fost aşa, acţiunile sale în favoarea creştinismului nu sunt mai puţin valoroase.

Principiile de viaţă aduse de Hristos au convins în condiţii de libertate tot mai mulţi oameni şi, treptat, o lume păgână s-a transformat.

Mama lui Constantin, Elena, s-a convertit în anul 312. Creştinii din toată lumea îi datorează faptul că se pot închina în locurile în care Iisus a umblat printre oameni.

Elena a condus săpăturile arheologice pe dealul Golgotei de lângă Ierusalim şi a descoperit mormântul lui Iisus şi lemnul pe care a fost răstignit. Ea a ctitorit primele biserici la Locurile sfinte.

Icoana celor doi împăraţi îi arată încadrând o cruce. Semnul creştinismului le-a marcat viaţa.

Epoca lor a fost însă crucială pentru istoria creştină. Prin ei, credinţa creştină a putut ajunge în mod liber la mulţi. De aceea Biserica îi cinsteşte şi-i admiră ca pe nişte apostoli întârziaţi de care Dumnezeu a avut nevoie.