Adormirea Maicii Domnului

Undeva în Ierusalim, lângă măslinii milenari ai grădinii Ghetsimani, se află un mormânt gol. El este într-o biserică in care ca să intri nu urci ci cobori câteva zeci de trepte.

Într-o stâncă este săpat mormântul Maicii Domnului, vizitat de orice pelerin ajuns în cetatea sfântă. Acest loc este semnul pământean al sărbătorii de la 15 august.

Credinţa Bisericii că Fecioara Maria n-a rămas cu trupul în mormânt se bazează pe o tradiţie păstrată din primele veacuri creştine, conform căreia, Sfântul Apostol Toma nu a fost la înmormântarea Mariei la Ierusalim şi a venit după trei zile.

Vrând s-o mai vadă odată pe Maica Domnului, a deschis mormântul şi astfel a constatat că trupul ei dispăruse. De aici credinţa că Maica Domnului este primul om înviat după Iisus Hristos.

Maica Domnului a plecat de aici şi s-a mutat în lumea invizibilă, o lume percepută, totuşi, de credinţa celor ce se numesc creştini.

Maria este cel mai respectat şi admirat om, din câţi s-au născut. O dovedeşte şi faptul că numele ei este cel mai purtat în toată lumea. Numai la noi în ţară, aproximativ 2 milioane de români se cheamă Maria, Marius sau cu alte derivate din numele ei.

Popularitatea Sfintei Maria este invers proporţională cu vizibilitatea ei. A avut o viaţă discretă. Nu ştim decât puţin despre ea.

La Nunta din Cana Galileii, Sfânta Maria i-a spus, probabil în şoaptă fiului ei, că gazdele nu mai au vin, şi că ar trebui să-i ajute.

Deşi nu era încă vremea să-şi arate puterea, Iisus, îşi ascultă Maica. Începe mai devreme lucrarea pentru că l-a rugat ea. Face minunea transformării apei în vin.

Toţi cei care se roagă Maicii Domnului şi-o imaginează stând lângă Iisus şi punând în şoaptă o vorbă bună pentru ei. Lumea creştină vede în ea pe mama bună şi iertătoare care reuşeşte să înduplece dreptatea raţională a tatălui.

Mormântul gol al Maicii Domnului despre acest lucru vorbeşte. Oamenii au în cer pe cineva care le deschide uşa spre Dumnezeu.