Vorbe cu stil: mătase artificială

Încep prin a vă mulţumi pentru că apreciaţi „Vorbe cu stil”.

Aş fi onorată să o faceţi în continuare şi încerc să lămuresc, în cele ce urmează, o eventuală confuzie.

Pentru asta, vă invit să facem apel la mitologie.

Una dintre cele mai vechi „atestări” ale pânzei vine de la Homer, odată cu povestea Penelopei, frumoasa şi isteaţa soţie a lui Ulise.

El pleacă să lupte în războiul troian, ea rămâne acasă, în Itaca, şi, vreme de 20 de ani, rezistă unui lung şir de pretendenţi. Cum?

Ţesând ziua o pânză pe care o destrăma noaptea. Povestea e cu happy-end, sunt convinsă că v-o amintiţi, iar acesta este doar pretextul, nu subiectul!

Ei, dacă din antichitate şi până astăzi femeile puteau trage în fire fibrele naturale – precum bumbacul, inul, cânepa, lâna –, în absenţa procedeelor chimice, nu se pot obţine firele de vâscoză. Ea este o celuloză.

Prin urmare, materia primă din care se obţine este lemnul – o esenţă cât se poate de naturală. Dar din lemn nimeni nu putea trage fire de vâscoză. Aşadar, vâscoza este considerată fibră artificială din cauza felului în care este obţinută. Şi, din acelaşi motiv, ea se numeşte şi mătase artificială.

Sunt Arina Petrovici, iar până mâine vă las două vorbe cu stil de la Homer: „nu e cu putinţă ca cineva să se priceapă la toate” şi „eu sunt câte puţin din tot ce am întâlnit”.