Vorbe cu stil: despre charismă

Vorbim astăzi despre charismă. Vechii greci credeau că este un dar primit de către unii oameni de la zei – darul înțelepciunii, al vindecării, al prorocirii, al tălmăcirii şi aşa mai departe.

Şi mai credeau că o asemenea virtute poate avea caracter permanent sau temporar, dacă zeii se mâniau. Iar cel care avea charismă avea şi un ascendent sau o oarecare autoritate în comunitatea în care trăia.

Obişnuim astăzi să definim charisma drept farmec personal şi ne gândim că ne-am născut (sau nu) cu ea. Şi totuşi, la ce ne raportăm?

La oameni politici capabili să fascineze masele prin simpla prezenţă şi al căror discurs să cadă în planul doi sau să nu aibă nicio relevanţă?

La cântăreţi a căror voce nu este dintre cele mai bune, dar care ştiu să facă spectacol mizând mai degrabă pe apariţii provocatoare?

La prestigiul de care se bucură cineva în virtutea unor circumstanţe favorabile, la un moment dat? Dar există foarte mulţi oameni “serioşi”, introvertiţi, profesionişti, asertivi – dar nu agresivi –, expresivi şi cu… mult farmec personal.

Tot mai mulţi psihologi ne învaţă că această calitate – charisma – se poate dezvolta. Cum? Prin încredere în sine, ascultare activă, diminuare a orgoliului, generozitate, pasiune faţă de ceea ce facem şi – cel mai important lucru – prin autenticitate.

Sunt Arina Petrovici, iar până mâine vă las o vorbă cu stil de la industriaşul american Henry Ford: „Dacă crezi că poţi sau dacă crezi că nu poţi, ai dreptate!”