Portocala - fructul regilor indieni

Minunata, dulcea, parfumata portocală apare în basmele noastre ca un măr de aur ce închide în coaja-i o zână de care se îndrăgosteşte feciorul de împărat plecat la vânătoare. Aşadar, lăcaşul unei zâne.

Portocalul sau pomul cu merele de aur creştea în grădinile regilor indieni şi în cele ale împăraţilor chinezi,de unde l-au adus în Europa, probabil în secolul al IX-lea, neguţătorii arabi, urmaţi la câteva sute de ani de cei portughezi.

De aceea în unele ţări portocala se numeşte mărul din Portugalia, iar la noi vine din greacă, portokáli.

În sanscrită se numea naranga, ce pare să fi însemnat “fructul parfumat”.

Şi, cu adevărat, portocala are un parfum îmbătător şi gustul nectarului cu care se hrănesc nemuritorii. Şi, poate, nu doar gustul, ci şi proprietăţile lui, pentru că sucul de portocală este, în sine, un elixir al tinereţii.

Sosurile din legume crude rase şi mixate cu suc de portocală şi ulei de măsline sunt tot atât de rafinate cât deliciile din grădinile regilor indieni, iar brânza de vaci, untoasă, frecată cu suc de portocale, are gustul iubirii celei mai duioase.

Încercaţi salată de morcovi raşi cu praz, desigur, crude, şi suc de portocală. Este una din reţetele nemuritorilor.