"Aplicații" mai mult sau mai puţin... aplicate

Tinerii talentaţi pot aplica pentru burse, cei mai maturi pentru un nou job, iar tuturor ne trebuie din când în când câte o "aplicaţie" nouă şi nimeni nu se gândeşte la vreo... broderie.

Pornind însă de la aceste sensuri noi pentru cuvinte vechi putem broda însă din nou pe marginea subiectului reciclării cuvintelor. De fapt, în cazul particular al lui "aplica" sau al rudei sale apropiate "aplicaţie" e chiar mai mult decât atât! Din mantaua veche dar încăpătoare a bunicilor cu ascendenţă paşoptistă au fost create două pelerine la modă pentru nepoţi.

Şi asta pentru că niciunul dintre sensuri nu dispare! Avem nevoie în continuare şi "să aplicăm" o broderie, şi o pedeapsă, ba chiar şi un tratament. În plus, în "Micul dicţionar academic" printre ultimele sensuri înregistrate găsim şi "a da sau a se apuca de o meserie".

Ceea ce înseamnă că e ceva foarte normal "să aplicăm pentru un job". Mai puţin normal pare încă, dar totuşi la modă, să aplici pentru un formular oarecare, pentru o bursă, pentru un job. Şi asta nu pentru că s-ar sfii cineva să folosească aceste formulări, ci pentru că unii te pot acuza că ai cochetat prea mult cu limba engleză şi ai uitat de originea franţuzească şi strămoşii latini ai respectivului cuvânt, ducându-l dincolo de limitele sale semantice acceptate. Şi chiar şi «aplicaţia» din domeniul informaticii poate fi acuzată, deşi nu prea văd cum poate fi ocolită, că a cam pus într-un con de umbră sensul de bază de «a pune un lucru peste altul».

Dar de vreme ce alt sens, tot vechi, şi tot din franceză venit, are legătură cu "a pune ceva în practică" nu văd de ce "aplicaţia" informatică nu ar avea drept de cetate. Dar ca şi în cazul altor astfel de "cuvinte globale" cu îndepărtate origini latineşti, problema e măsura. Adică să nu fim nevoiţi la o adică să aplicăm şi pentru bonul de la casă...