Poveştile privite la televizor dăunează imaginaţiei

De când psihologii s-au hotărât că televizorul ne afectează copiii, au apărut şi avertismentele obligatoriu de transmis prin intermediul ecranului, dar şi explicaţiile care să-i convingă pe părinţii că mai au şi cărţile rolul lor în educaţia şi dezvoltarea copiilor.

Studii mai vechi şi mai noi au pus în evidenţă faptul că televiziunea, chiar şi atunci când propune un conţinut educativ tot are un dezavantaj: inhibă imaginaţia copilului. Altfel spus, televizorul ne spune şi povestea, ne dezvăluie şi peisajul în care se derulează, şi costumele pe care le poartă personajele. Deşi toate poveştile par a începe, oriunde le-ai citi auzi, privi aidoma:

Să luăm drept exemplu „Hobbitul”. Frumoase sunt şi peisajele, iar căsuţa de hobbit poate fi nemaipomenită văzută prin ochii unui copil. Dar dacă pe un copil l-ai pune să citească şi cartea după ce a văzut filmul, imaginaţia i-ar fi deja hrănită, deci creativitatea ar tinde spre zero. Căci de ce să-ţi mai dai osteneala să afli ce înseamnă "o locuinţă dichisită" cu uşă ca un "hublou" şi ferestre spre grădină şi pajiştile din jur, când scenograful a făcut toată treaba? Şi cum să ţi-l imaginezi altfel pe micuţul Bilbo Baggins dacă a fost un actor care să-i dea viaţă şi chip? Ceea ce înseamnă că au şi cei de modă veche ceva dreptate când spun că preferă cartea filmului pentru că vor să-şi pună la contribuţie imaginaţia şi să-şi închipuie ei ţinuturi mai mult sau mai puţin fantastice din ficţiunile pe care le citesc.

Pe de altă parte, tot cercetătorii au pus în evidenţă şi faptul că televiziunea şi cinematografia dimpreună cu imaginile lor, atunci când sunt de calitate, îl ajută pe copil să-şi creeze "propria bibliotecă" de imagini din care se pot naşte, combinate, altele noi şi originale.

Dar cum nu numai despre imagini e vorba, cumva trebuie să ajungi şi la sensul poveştii. Adică şi imaginile trebuie să aibă un tâlc! Iar în Hobbitul, de exemplu, parcă e vorba de un traseu iniţiatic, nu de efecte speciale. Or dacă imaginile nu lasă în urmă decât butaforie goală, pierzi ideea că basmul scris de Tolkien e şi despre diversitate, acceptare a celuilalt şi găsirea locului tău în lume. Şi atunci, pentru o viziune "panoramică", mai bine îţi convingi copilul să citească şi cartea. Căci vorba lui Gandalf, citez "Eşti o persoană tare de treabă, domnule Baggins, şi ţin mult la mătăluţă; dar, la urma urmei, nu eşti decât o făptură mititică într-o lume foarte mare."