„TVR – martor şi actant în decembrie 1989”

Revoluţia sau evenimentele din decembrie 1989 au fost intens cercetate, fără ca progresele aşteptate să transpară, nici după 33 de ani.

De curând, doi autori s-au încumetat să scrie mai puţin evenimenţial, cronologic, ci analitic despre rolurile pe care le-a îndeplinit TVR, unul din mijloacele de propulsie sau în ordine, de amorsare şi propulsie a evenimentelor de la sfârşitul anului 1989.

Televiziunea ca şi Radioul – pe atunci funcţionau sub aceiaşi egidă - erau de departe considerate nu numai de conducerea partidului unic, ci şi de o mare parte a publicului, ca instrumente esenţiale ale mesajului propagandistic şi mijloc de influenţare în sensurile cerute de autorităţile din epocă.

Atât TVR, cât şi Radiodifuziunea au avut în vedere nu numai difuzarea mesajelor comandate, ci şi serviciul de formare, educare, culturalizare şi producere a diverstismentului pentru cea mai mare parte a publicului.

TVR a parcurs acelaşi ciclu evolutiv ca şi restul instituţiilor, înregistrând în tandem cu acestea şi perioade mai bune sau mai puţin bune.

Un tipar ce părea că este fără de sfârşit. Conform volumului care ne-a întărit intenţia de a dezvolta subiectul în această ediţie - „TVR, actor şi martor la prăbuşirea comunismului şi la naşterea democraţiei”, dincolo de Cortina de Fier, în tot timpul Războiului Rece, nici ceilaţi nu slăbeau presiunea ideologică şi propaganda, însă după alte tipare, proprii societăţii de consum şi regimului capitalist-democratic.

Este cunoscut acest război imagologic, cum îl numeşte unul dintre invitaţi, fiecare dintre părţi îşi dădea silinţa să-l convingă pe celălalt de superioritatea tipului de societate ce trebuia urmat.

Astăzi ştim cum s-a încheiat această cursă, dispută în care propaganda, influenţarea şi compromiterea adversarului a fost cel dintâi obiectiv, însă în epocă o reală cultură politică putea fi localizată la o minoritate, nu şi la marele public care a fost surprins de metodele diverse, de capcanele întinse, de consecinţele căderii unui regim şi de modului de legitimare a noului regim, puse în scenă de iniţiatori, atât din ţară, cât şi din afara ei.

Una din cauzele surprinderii a fost şi lipsa informaţiei. Decizia conducătorilor partidului unic de a limita emisia posturilor de televiziune la numai două ore pe zi a pus în avantaj şi pe concurenţi, dar şi pe principalul adversar. Publicul nu a avut altă alternativă decât migrarea spre posturile de televiziune ale ţărilor vecine, ţări care se găseau pe un alt curs politic, ori către radiouri străine în limba română.

Din 1985, timp de patru ani se poate spune că fost perioada cea mai puţin prosperă a TVR, dar şi a comunicării media către populaţie.

În tot cursul anului 1989, în timp ce informaţiile despre înteţirea procesului de destructurare a Blocului de Est se amplificau, circulau în diverse formule jurnalistice, din România nu venea decât o tăcere deplină.

Continua însă într-un ritm şi mai alert propaganda pentru partidul unic, pentru liderii săi şi pentru strângerea curelei, în ciuda plăţii integrale a datoriei externe ce lăsa să se înţeleagă că ar fi urmat o relaxare politică şi economică.

TVR a practicat circuitul informaţiei oficiale chiar şi când la Timişoara au izbucnit primele proteste. Televiziunea a continuat să transmită standard, fără nici o referinţă la cele întâmplate.

Detonatorul l-a constituit transmisia mitingului din Piaţa Palatului, Bucreşti, 21 decembrie 1989, când angajaţii televiziunii şi-au continuat rece, calculat programul fără a întrerupe difuzarea. Cele câteva secunde cu prim-planul pe figura fostului lider Nicolae Ceauşescu a oferit primul mesaj televizualizat că puterea de la Bucureşti se găseşte la finalul regimului.

O imagine care a insuflat multă speranţă şi curaj protestatarilor nu numai din capitală, ci şi din toată ţara. Acelaşi mesaj l-au recepţionat şi cei aflaţi în slujba puterii din epocă, determinându-i la prudenţă şi alternative pentru supravieţuirea fizică.

În ziua următoare, TVR a fost incontestabil, vedeta evenimentelor. După sinuciderea ministrului Apărării, evacuarea lui Ceauşescu cu elicopterul, TVR transla de la statutul de actor la cel de martor al noului regim pe cale de instalare.

Transmisia declaraţiei noilor autorităţi că au fost rupte toate punţile cu vechiul regim a fost urmată de începutul unor lungi şi complicate jocuri de putere - războiul cu teroriştii - din care nu au lipsit violenţa, riposta cu mână armată şi victime de partea populaţiei. Cu mult mai multe decât se înregistraseră în timpul reprimării protestelor de la Timişoara, Bucureşti, Cluj şi alte oraşe din România.

Studioul 4 al TVR a fost centrul media a ceea ce s-a numit transmiterea „revoluţiei în direct”, un exerciţiu planificat de legitimare a unei noi puteri, acţiune ce va fi exportată cu timpul în multe părţi de pe glob.

TVR ca şi ceilalţi actanţi ai evenimentelor a făcut parte fără voia sa dintr-un nou model de comunicare în cei care exercitau puterea şi cei mai mulţi care o consumau ca pe un act liber, de creaţie.

AUDIO: emisiunea „Istorica”, ediţia din 19 decembrie 2022 (integral)

Regia de montaj: Mimi Răduţă şi Cristina Sganţă

Regia de emisie: Izabel Jerdea şi Denisa Colţea

Emisiunea „Istorica” se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.35 – 03.00.

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit din secţiunea PODCAST, adresa fiind: https://podcast.srr.ro/RRA/istorica/-s_1-sh_321

Ne puteţi scrie la: istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la : www. romania-actualitati.ro

Următoarea ediţie a emisiunii va fi difuzată la 9 ianuarie 2023

Toţi cei care realizăm emisiunea „Istorica”, vă urăm Sărbători de Crăciun pe deplin aşteptate !