Transilvania de Nord sub administrare militară sovietică

Consternare, confuzie, iniţiativă locală, legea războiului din spatele frontului, fricţiuni etnice, improvizaţie şi un viitor incert. Un tablou al situaţiei din Transilvania de Nord după trecerea frontului spre nord-vest, front deschis Armatei Roşii după 23 august 1944 şi la care a subscris prin angajamente militare şi politice şi România.

Parte componentă a Ungariei după Dictatul de la Viena din august 1940, după patru ani, Transilvania de Nord intra sub administrare militară sovietică prin Comandamentul de etape şi pe baza Convenţiei de armistiţiu semnată de Naţiunile Unite şi România, la 12 septembrie 1944, la Moscova.

Situaţia era gravă în concordanţă cu legile statului român, poliţia, jandarmeria, prefectul şi liderii locali români pierduseră orice putere în temeiul legii de reinstalare a administraţiei româneşti.

I.V. Stalin şi diplomaţia sovietică îşi rezervaseră Transilvania de Nord ca pe o garanţie pentru plata efortului şi a despăgubirilor de război pe care trebuia să le onoreze România ca stat fost inamic, acum aliat. În acelaşi timp această regiune era şi gajul pentru instalarea fără condiţii la putere a PCR şi simpatizanţilor săi.

În această stare de incertitudine, populaţia românească , dar şi cea maghiară s-au acuzat reciproc. Românii pentru tratamentele discriminatorii primite pe timpul administraţiei Horthy, maghiarii pentru abuzurile gărzilor naţionale , cunoscute ca batalioanele lui Iuliu Maniu. ( Ideea denumiri i-a aparţinut lui Ilie Lazăr, fruntaş ţărănist pentru a legitima acţiunea şi ca omagiu adus liderului partidului, de care însă Iuliu Maniu s-a desolidarizat rapid) .

Din cele 11 judeţe intrate sub jurisdicţie militară sovietică, unul - Maramureş - era liber de noii lideri prosovietici ai Frontului Naţional Democrat (PCR; Frontul Plugarilor, Partidul Socialist, Madosz - organizaţia maghiarilor din România, precum şi Comitetul Democratic Evreiesc - s-a avut în situaţia cea mai dificilă, de a fi alipit Ucrainei Sovietice printr-o lovitură militară şi sub protecţia Armatei Roşii de Ion Odoviuciuc, un agent al noii puteri. Cutezanţa unor români şi organizarea apărării oraşului Sighet de către zece mii de maramureşeni au schimbat soarta disputei. Confruntarea s-a soldat cu morţi şi răniţi de ambele părţi.

În general la transferul de putere şi autoritate, evenimentele sunt marcate de confuzie şi în veşnică schimbare de curs. Maghiarii care au fost slujbaşi ai administraţiei anterioare au trecut cu arme şi bagaje de partea comuniştilor, aşa după cum şi în restul ţării, după perfectarea înţelegerii Ana Pauker - Nicolae Pătraşcu, secretarul general al Mişcării Legionare, mulţi legionari au intrat în partidul comunist.

Oportunismul a fost la vedere şi pentru prefectul regiunii, profesorul universitar Teofil Vescan ca şi pentru alţi români care s-au pus în slujba ocupantului.

Invitaţii ediţiei au subliniat rolul pozitiv al dr. Petru Groza, vice, iar după 6 martie 1945 prim ministru de a cere ca Transilvania de Nord să revină la statul român.

Audio: Emisiunea Istorica din 7 noiembrie.


Consultant ştiinţific : drd. Olga Sandu

Ne puteţi scrie la istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta şi pe Internet la adresa : www.romania-actualitati.ro