România şi războaiele balcanice (1912 - 1913 )

Din punct de vedere militar, România nu s-a expus decât într-o foarte mică măsură, trupele combatante au suferit pierderi de cel mult o sută de oameni. Mai aprigă a fost epidemia de holeră.

Strategic, România a câştigat Cadrilaterul, o nouă provincie cu populaţie de origine etnică compozită: bulgari, români şi turco-tătară, însă importantă fiindcă stabilea un cap de pod la ofensiva Bulgariei animată de idealuri de expansiune în epocă.

Cadrilaterul fusese socotită de Bucureşti drept o compensaţie la pierderea celor trei judeţe din sudul Basarabiei (Cahul, Ismail si Bolgrad) în favoarea Rusiei, în virtutea Tratatului de pace de la San Stefano.

Primul război balcanic a izbucnit pe fundalul unui Imperiu Otoman slăbit de presiunile reformatoare interne - Revoluţia Junilor turci - şi de mişcările pentru cucerirea independenţei, fie în cancelariile europene, cazul Bulgariei, fie pe câmpul de luptă ale celorlalte : Serbia, Grecia, Albania. Până la momentul obţinerii independenţei, toate statele balcanice au fost alături pentru cauză. După obţinerea neatârnării, au început disputele pentru împărţirea teritoriului fostului Imperiu Otoman - partea sa europeană.

AUDIO: emisiunea „Istorica”, ediţia din 26 septembrie 2011

Bulgaria dorea refacerea teritorială a ţaratului lui Simeon, de dinaintea stăpânirii otomane, cu mult peste delimitările teritoriale din 1912. Încurajaţi după 1908 de Rusia, bulgarii cereau toată Dobrogea şi gurile Dunării.

Grecia încerca să fructifice proiectul politic “Mega Ellada” cu capitala la Constantinopol (Istambul) cu oraşele Izmir şi Antiohia, insula Cipru şi Trabzon, întreaga Macedonie, Tracia şi Epirul şi toată Marea Egee.Macedonia a mai fost reclamată şi de serbia şi Bulgaria, tot în întregime.

Serbia pretindea hegemonia în Balcani pe fostele graniţe ale Imperiului sârbo-bizantin al lui Duşan Ştefan, cu ieşire la Marea Egee şi Adriatica. Sârbii mai doreau Bosnia, Voivodina, Kraina şi Banat, atunci provincii ale Austro-Ungariei. Între acestea , Muntenegru şi Albania urmau să fie la rândul lor împărţite.

Nici nu se uscase bine cerneala pe tratatul de la Londra, în care Bulgaria părea favorită, că a doua zi a izbucnit din nou conflictul de data aceasta între Serbia, Grecia , România, iar de cealaltă parte, Bulgaria. România fusese neutră în timpul primului război balcanic.

Pacea de la Bucureşti a adus multă bucurie în tabăra Greciei - un adversar al Rusiei de la înăbuşirerea mişcării Eteria - a Serbiei şi multă amărăciune la Sofia, Bulgaria fiind sancţionată pentru îndrăzneala sa. Armata bulgară primise consiliere de la Germania, la un moment dat după respingerea celor două fronturi sârb şi grecesc, bulgarii trecuseră la contraofensivă, însă intrarea României în război a sufocat situaţia frontului, ajungându-se rapid la pace.

Aici s-ar putea spune mai multe, însă invitaţii ediţiei produc tablouri aproape complete ale conflictului din Balcani, vorbesc despre poziţia României ca garant regional al stabilităţii şi arată legăturile şi influenţa pe care au avut-o Marile Puteri Europene pe acest teatru de operaţiuni ante şi postbelic.

Contribuţii editoriale : prof. univ. dr. Şerban Nicolae Tanaşoca, directorul Institutului de Studii Sud-est Europene despre soarta populaţiei aromâne din Peninsula Balcanică. Un interviu de Mirela Băzăvan

Consultant ştiinţific : drd. Olga Sandu

Ne puteţi scrie la : istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare la adresa : www.romania-actualitati.ro