Revoluţia de la 1848 şi contribuţia masoneriei
Invitaţi: cercetător dr. Mioara Ioniţă, Muzeul naţional de Istorie şi Horia Nestorescu Bălceşti, jurnalist şi biograf al masoneriei române.
Articol de George Popescu, 20 Septembrie 2010, 12:11
Ultima redută din Dealul Spirii
S-a scris deseori – după unii istorici pe bună dreptate, după alţii, dimpotrivă – că revoluţia paşoptistă a fost un produs de import. Din Occident, din înflăcăratul Paris.
Însă să nu uităm, că tot anul 1848 a fost consemnat în istoria continentului de acţiune politică şi militară izvorâte din încercarea aplicării unor reforme statelor cu servituţi încă medievale, cel puţin în Estul Europei. Un program politic nou ce prevestea apariţia clasei de mijloc în ţările avansate tehnologic.
În Ţările Române perista dorinţa aproape unanimă a boierilor revoluţionari de a-şi căpăta independenţa din partea celor două imperii : Otoman şi ţarist, dar şi clauze favorabile emancipării sociale şi un anume progres al societăţii.
Libertatea presei, reformă agrară, acces la educaţie, drepturi politice lărgite, mandat de cinci al domnitorului, armată proprie, monetă şi însemne naţionale.
Acest efort recuperator a fost sprijinit masiv de membri ai Masoneriei române, aproape ţoţi boieri revoluţionari aparţinând lojilor masonice din Paris sau Viena, acolo unde şi-au făcut studiile.
Audio:
