Reprimarea opoziţiei politice în timpul regimului comunist

Auschwitz-ul românesc şi Golgota poloneză sau Canalul şi Katyn sunt două locuri diferite, dimensiuni ale exterminării unor categorii sociale. Rămân în istorie şi ca mituri ale anticomunismului.

Canalul Dunăre - Marea neagră a fost dezvoltat după o idee a lui Stalin , însuşi, ca soluţie la cererea Bucureştiului de a scăpa de opozanţii politici.

Camuflarea intenţiei s-a facut sub formula refacerii şi dezvoltării ţării, după război. Construirea unui canal care să lege Dunărea de Marea Neagră nu era inedită. Ion Ionescu de la Brad fusese cel dintâi care înaintase la 1828 o astfel de idee, cu sprijin financiar masiv din partea Rusiei imperiale, însă blocată din raţiuni strategice de Anglia. Următoarea sută de ani s-a consumat în dezbateri şi proiecte , însă puterea economică a ţării era cu mult mai mică decât efortul construirii unei legături fluviale de asemenea dimensiuni.

Nici la momentul în care Biroul Politic al PMR a decis într-o mare grabă începerea lucrărilor, România nu avea posibilitatea materială şi tehnică de a duce proiectul la bun sfârşit. Alte motive : forţa de muncă necalificată, un corp ingineresc insuficient, ameninţat pe tot parcursul cu închisoarea, decizii politice luate în spiritul dogmei de partid, a luptei de clasă, fără o minimă substanţă practică. ”Hei-rupismul” activiştilor de partid, excesul de zel al Securităţii s-au numărat ca principale cauze ale eşecului lucrării.

Pe de altă parte, România nu dispunea de tehnologie aptă să asigure lucrările complicate ale acestui mega-proiect. Utilaje importate din URSS pe bani grei s-au dovedit inutile, atât timp, cât Dobrogea nu avea capacităţi mari de producere a curentului electric, doar trei sate fiind electrificate.

Procesele din anul 1952 s-au încheiat după luni de anchetă la Constanta cu condamnarea a două loturi de aşa-zişi vinovaţi de sabotaj, subminare a economiei naţionale şi ”crime împotriva păcii”. Cinci persoane au fost condamnate la moarte, iar alte 20 la pedepse cu temniţă grea, de la 8 ani la închisoare pe viaţă.

Canalul a funcţionat în cei patru ani cu forţă de muncă brută compusă din deţinuţi politici, de drept comun, militari în termen ai căror părinţi nu prezentau încredere faţă de partidul comunist, ţărani rezistenţi la colectivizare, preoţi, profesori, militari de carieră ai regimului trecut, mici proprietari, dar şi cu civili, în cea mai mare parte ademeniţi de propagandă că vor deveni eroi sau vor obţine câştiguri neînchipuit de mari, pe şantierele Canalului.

Organizare defectuoasă, plată mizeră, hrană insuficientă şi lipsa unor minime condiţii de trai s-au adăugat pe lista erorilor ce-au dus la stagnarea lucrărilor. Sistarea şi apoi închiderea pe termen nelimitat a lucrărilor Canalului au avut loc după moartea dictatorului sovietic, I.V. Stalin.

Deţinuţii politici au plătit un preţ mare, numărul celor decedaţi din cauza epuizării fizice sau în urma bătăilor pentru neefectuarea normei de 3 metri cubi de pământ escavat, de fapt, de săpat pe zi, este încă necunoscut.

În celălalt caz, uciderea ofiţerilor şi intelectualilor polonezi la Katyn de către cadrele NKVD - serviciul sovietic de securitate internă reprezintă un alt caz de exterminare, distrugere a opozanţilor politici, comuniştilor, de data aceasta sovietici. Conflictul dintre Rusia şi Polonia este destul de vechi şi nu-l putem dezvolta aici. Katyn-ul a fost de fapt o minuţioasă operaţie a unui stat ocupant îndreptat împotriva unei ţări ce practic fusese desfiinţată, pentru a patra oară , în istorie. Cei doi invitaţi au vorbit şi despre posibilitatea asemănărilor, dar şi despre diferenţele dintre cele două cazuri expuse în această ediţie a emisiunii Istorica.În interiorul emisiunii găsiţi mai multe detalii.

Contribuţii editoriale: Alexandru Beleavschi, corespondentul Radio România la Moscova în dialog cu cercetători istorici ruşi despre tragedia de la Katyn.

Consultant ştiinţific: drd. Olga Sandu

Ne puteţi scrie pe adresa electronică : istorica@radioromania.ro. Ne puteţi asculta în direct şi în reluare pe Internet, la adresa : www.romania-actualitati.ro.

AUDIO: emisiunea "Istorica", ediţia din 16 mai 2011