Reabilitarea parțială a victimelor epocii Dej

De cel puţin trei ani a avut nevoie Nicolae Ceauşescu pentru a-şi consolida puterea ca noul şef al partidului unic, succesor al lui Gheorghe Gheorghiu Dej. Perioadă parcursă cu răbdare şi multă precauţie pentru îndepărtarea prezumtivilor concurenţi.

O operaţie ce a purtat numele de revenirea la legalitatea socialistă şi denunţarea abuzurilor comise în timpul perioadei Dej.

O comisie specială de partid condusă de Vasile Pantilineţ, dublată de ajutorul dat de organele de securitate prin ministrul Ion Stănescu şi gen.Grigore Răduică, însoţiţi de istoricii partidului printre care Ion Popescu-Puţuri a audiat zeci şi sute de martori, autori şi victime pentru a delimita vizibil pentru oricine - în opinia invitatului nostru - decidenţii maculaţi de noii lideri, evident imaculaţi.

Vârful de lance ce a reprezentat reabilitarea din aprilie 1968 : Lucreţiu Pătrăşcanu şi Ştefan (Istvan) Foriş. Desigur au fost reabilitaţi şi recuperaţi în egală măsură şi cei condamnaţi pentru presupusul sabotaj de la şantierul Canalului Dunăre-Marea Neagră, cât şi socialiştii şi comuniştii români executaţi în timpul “Marii Terori” din anii 1937-1938 din URSS.

AUDIO: emisiunea "Istorica", ediţia din 20 aprilie 2015:

În plan intern această reabilitare se înscria între obiectivele de mare necesitate în agenda noului secretar general al PCR. Urma să demonstreze încă o dată că regimul Ceauşescu se deosebea foarte mult de cel precedent. De altfel, Gheorghiu Dej a fost socotit de la început responsabilul principal al abuzurilor comise în epoca sa. E foarte uşor să te războieşti cu cei care nu mai sunt în viaţă, însă semnalul fusese dat pentru a-i neutraliza pe cei care fuseseră colaboratori ai lui Dej şi care puteau să îngrădească accesul către puterea deplină a noului lider.

Dacă iniţial Alexandru Drăghici, fost ministru de interne în perioada 1952-1965, cel care a pus în practică dispoziţiile conducerii partidului unic în lupta pentru anihilarea opozanţilor fie politici, fie din propriul partid fusese un aliat de nădejde al lui Nicolae Ceauşescu, după preluarea puterii, Drăghici coboară vertiginos treptele nomenclaturii de partid, iar după “excomunicare” ajunge director al Combinatului poligrafic “13 decembrie 1918”, la fostul său loc de muncă - zeţar - din perioada interbelică.

　　　Alături de reabilitarea unor activişti de partid au mai beneficiat mai mult ca urmare a conjuncturii în loc de o individualizare a păcatelor comise de regim în anii ‘50 - ’60 şi oameni ce trecuseră prin închisori politice pe care partidul îi considera utili în planurile sale ( profesori, cercetători, ingineri, în general oameni cu pregătire superioară), însă condiţionat de avizul organelor de informaţii.

　　　

　　　Un astfel de exemplu este ilustrat de dl. acad. Dinu C. Giurescu al cărui părinte profesorul universitar Constantin Giurescu a suferit o condamnare la cinci ani de închisoare - la Sighet - şi altă perioadă de recluziune în Bărăgan, domiciliu obligatoriu, iar după 1968 i s-a permis să lucreze într-un institut de cercetare al Academiei.Mai jos puteţi asculta interviul integral acordat colegei noastre, Mirela Băzăvan

Audio : acad. Dinu C. Giurescu

　　　

Emisiunea "Istorica" se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului de Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.30 – 03.00.

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit de AICI.

Fişierele din această secţiune pot fi consultate timp de maximum zece săptămâni de la data publicării.

Ne puteţi scrie la: istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de AICI.