„Prinţesele roşii ale României”

„Unguri şi bulgari care doreau despărţirea de România, muncitori care se vedeau stăpâni pe uzine, evrei îngroziţi de antisemitism, şomeri fără profesiune definită sau profesionişti mediocri, politicieni nerealizaţi şi nerealizabili în alte partide politice, casnice urâte sau bovarice, copii sătui de şcoală”, acestea erau categoriile reprezentate în Partidul Comunist din România, potrivit opiniei lui Belu Zilber.

Dacă după unii autori, principalul beneficiu al Revoluției Franceze a fost divorţul, după alţii, practicarea amorului liber devenea unul din câştigurile Marii Revoluţii din Rusia.

Detaliile le puteţi afla din numeroase referinţe apărute în literatura chiar şi istorică critică.

Ceea ce proclamau corifeii fenomenului de după octombrie 1917 şi până la preluarea puterii de către Stalin, ducea dacă s-ar fi perpetuat la distrugerea familiei formată din bărbat-femeie şi progenituri, suprimarea legăturii oficializate şi expedierea în promiscuitate a relaţiilor dintre femei şi bărbaţi, dar şi încredinţarea copiiilor rezultaţi din aceste legături, Statului. Spre adopţie, creştere, educare şi utilizare în scopurile consolidării noului regim.

Această atitudine şi direcţie avantgardistă de mişcare „power-flower” a fost curmată de disfuncţionalităţile pe care le propagau în sistem, statornicia Sovietelor fiind totuşi asigurată de familie, de contribuţia lor, a braţelor de muncă şi a minţii într-un echilibru predictibil.

Subiectul ediţiei în desfăşurarea sa prin dialog cu invitata şi autoare a volumului „Prinţesele roşii” pune în evidenţă relaţiile de status social, marital şi paternal în cadrul familiei liderilor partidului unic.

Cu largi relatări şi argumentaţii în afara spaţiului românesc, dar şi cu câteva portrete feminine, fiice ale celor doi lideri cu mână forte ai României postbelice.

În cazurile relatate ale copiilor Anei Pauker, Lica Gheorghiu şi Zoia Ceauşescu, puritatea ideologică cultivată de părinţii lor se destramă în faţa tinereţii, fiziologiei şi dragostei pentru persoana de sex opus.

Chiar dacă educaţia tradiţională revine ca atribut în alcătuirea şi reprezentarea socială chiar şi sub regimuri totalitare, putem remarca în unele cazuri atât revolte ale moştenitorilor, viziuni diferite, cât şi deficienţe de educaţie. A se vedea cupiditatea, răsfăţul, obrăznicia exprimate de Lica Gheorghiu în comparaţie cu evoluţia Zoiei Ceauşescu, mult mai moderată, având însă şansa de a trăi într-o lume în schimbare accelerată, cel puţin în privinţa normei morale.

Câştigul deopotrivă al „prinţeselor roşii ale României” a fost suma de privilegii de care s-au bucurat. De la libertatea de a solicita şi până la ceea ce celorlalte – fete şi femei din „majoritatea tăcută”, nu li s-a permis: bani, bijuterii, cosmetice, îmbrăcăminte de lux, călătorii, existenţe lejere.

Mai multe fotografii de epocă în secţiunea "Galerie" de pe această pagină

Invitata ediţiei tuşează aceste privilegii ca forme constitutive ale unui grav compromis, mai mult ca o dezicere în spatele uşilor închise de sacrosantul principiu al egalităţii asumate de lumea comunistă, indiferent de rangul sau locul social ocupat.

Scandalurile, infidelităţile, căsniciile ratate ori împiedicate poartă în toate epocile pecetea cusururilor omeneşti, de altfel cunoscute şi mai puţin influenţate de tipul regimului politic în care apar acestea. Se regăsesc şi la „case mai mari”, dar şi în familii de ilegalişti şi foşti ilegalişti.

Modelul reprezentat de părinţi, de ceea ce spun şi fac aceştia în prezenţa copiiilor lor, în familie şi în afara ei, pe lângă formele de educaţie bazată de simţul comun, adică cel bun rămâne unul din mijloacele cel mai la îndemână pentru viitorul adult împreună cu unele din aspiraţiile confirmate ale părinţilor săi.

Din filmografia Licăi Gheorghiu:

„Erupţia“ (1957), debut în regia de film al lui Liviu Ciulei. Pe afiş a fost trecută Lica Popescu, după numele soţului din acea perioadă.

„Avalanşa“ (1959)

„Soldaţi fără uniformă“ (1961)

„Lupeni 29“ (1963)

„Tudor“ (1963)

„De-aş fi…Harap Alb“ (1965)

„Procesul Alb“ (1965)

Contribuţii editoriale: dl. dr. Mihai Burcea despre cupluri de ilegalişti ai PcdR în perioada interbelică şi după război. Un interviu de Mirela Băzăvan.

AUDIO: emisiunea „Istorica”, ediţia din 4 martie 2024 (integral)

Regia de montaj: Eugenia Ivanov şi Mădălina Niculae

Regia de emisie: Oana Popescu şi Cornel Moroianu

Emisiunea „Istorica” se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.35 – 03.00.

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit din secţiunea PODCAST, adresa fiind: https://podcast.srr.ro/RRA/istorica/-s_1-sh_321