„Oameni la Radio. 1928-1938”

Una din puţinele cercetări cu caracter stiinţific ce privesc crearea, evoluţia şi obiectivele de agendă ale Radioului public ne-a îndemnat să stăruim asupra rosturilor unei instituţii ce împlineşte la 1 noiembrie curent 94 de ani de existenţă şi activitate profesională.

Cercetarea sub formă de teză de doctorat a fost admisă la Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti sub titlul :”Radio România - Vector de comunicare culturală în perioada interbelică”

Apariţia Radioului naţional sau public cum îl denumim astăzi a fost o consecinţă a dezvoltării tehnologiei, a unui model apărut şi pe alte meleaguri ca un vehicul foarte bun pentru transmiterea informaţiilor de orice fel.

Condiţiile din România deveneau şi mai obiective dacă luăm în considerare diferenţele de dezvoltare între provinciile României Mari. A procentajului de ştiutori de carte. Înainte de Marele Război, Vechiul Regat înregistra o contraperformanţă faţă de vecinii săi, în sensul că numai o cincime din populaţie ştia să scrie, să citească şi să socotească.

După război, în rândul statelor învinse - noi fiind în tabăra învingătorilor – a apărut contestarea realităţilor postbelice, îndeosebi asupra noilor graniţe ale României. Efectele propagandei adversarului aveau nevoie de un răspuns urgent şi de intensitate cel puţin egală.

Gestionarea afacerilor interne era perturbată de lipsa de informaţii, iar acolo unde acestea erau asigurate prin presa scrisă, efectele însă, erau sub cele scontate.

Un radio naţional nu a putut apărea la finalul conflictului, căci aproape totul era în ruină şi presupunea un mare efort de reconstrucţie ce implica costuri uriaşe pe lângă cele grevate de plata datoiilor de război contractate anterior.

Şi instabilitatea politică a fost una din cauzele întârzierii apariţiei unui post de radio naţional.

Abia după scurgerea a zece ani, când în sfârşit, situaţia economică a ajuns la cea anterioară izbucnirii conflagraţiei mondiale, nivelul de trai s-a îmbunătăţit, s-a putut trece şi la împlinirea unui astfel de deziderat.

Până atunci şi modelele în această privinţă s-au cristalizat, constituind de la bun început un debut promiţător pentru o instituţie chemată să reflecte pentru toţi cetăţenii indiferent de etnie, principala sursă de informaţii, inclusiv de formare educativă şi nu în ultimul rând de divertisment de calitate.

Începutul a fost anevoios, cel puţin din punct de vedere material, un sprijin financiar susţinut a venit din partea sferei private, Banca Naţională având un loc fruntaş.

Târziu, statul român a reconsiderat efortul său material şi moral la consolidarea iniţiativei, îndeosebi după anul 1932, când Suveranul a evaluat radioul ca o piesă foarte importantă în angrenajul de comunicare între guvernanţi şi guvernaţi.

Una din particularităţile Radioului public în primii săi ani de funcţionare a fost că nu avea un control din afara sa. Programele vorbite, cele muzicale şi celelalte forme specifice au putut fi redactate în mod liber şi lipsite de vreo presiune din exteriorul instituţiei.

Instituirea stării de asediu din 1934 a schimbat întru-câtva şi funcţionarea instituţiei.

În numai patru ani de zile de la înfiinţare, numărul orelor de emisie – practic timpul de producţie nu exista căci toate emisiunile şi producţiile editoriale se făceau în direct, abia după război s-a trecut parţial şi la producţie înregistrată – nu numai că s-a dublat şi triplat, dar au apărut o serie de emisiuni vorbite noi: „Ora copiilor”, „Ora veselă”, „Universitatea Radio”, „Ora satului, „Ora şcolarilor”.

Conferinţele susţinute la Radio au devenit curând punctul forte al audienţei. O audienţă formată din două tipuri de ascultători: cei mai bine poziţionaţi social şi material care aveau posibilitatea să-şi susţină achiziţia unui aparat de recepţie şi plata unui abonament anual şi o majoritatea numerică ce asculta programele la aparatul de tip galenă, fiind întâlniţi, în special în comunităţile rurale, la adevărate audiţii publice în curtea unui primar sau notar, profesor sau medic ori a unui şef de post. Un tip de solidaritate ce funcţiona foate bine în epocă.

A contat foarte mult pentru edificarea radioului naţional din România şi conducerea sa alcătuită din oameni de o pregătire şi calitate din cele mai înalte, preşedinţi ai Academiei Romne, profesori universitari care au ştiut să dozeze adecvat proporţia de informaţie atât de diferită în programe, cât şi realizarea acestora de către cei selectaţi din corpul de execuţie.

În paralel, conducerea Societăţii Radiotelefonice din România – o denumire rămasă în uz până în anul 1936 când a fost schimbată în Societatea Română de Radiodifuziune – a convins autorităţile din epocă de a investi în extinderea de posturi de transmisie pentru a realiza o acoperire completă a teritoriului naţional.

Abia în anul 1939 odată cu deschiderea postului de radio Basarabia a fost realizat şi acest obiectiv.

Ioan Alexandru Brătescu Voineşti, Emanoil Bucuţa, Nicolae Caranfil, Nicolae Condiescu, Dimitrie Gusti, Dragomir Hurmuzescu, Mihail Ralea, Liviu Rebreanu, Victor Slăvescu, Nicolae Tăuşan, Tudor Vianu au fost academicieni care au avut un rol deosebit nu doar în politica editorială, ci şi în tematica conferinţelor de la Radio susţinute de foarte mulţi intelectuali cunoscuţi, conferinţe susţinute într-un limbaj accesibil maselor de ascultători.

Spunem mase fiindcă într-adevăr, radioul naţional a fost acultat în perioada interbelică de foarte mulţi concetăţeni. E drept că nici după nouă ani de la înfiinţare, radioul naţional nu avea decât unu la sută abonaţi din populaţia totală a României.

Radioul devenise şi din acest punct de vedere nu numai accesibil ci şi foarte ieftin.

Deceniul 1928-1938 a fost nu doar perioada copilăriei radioului naţional, ci şi perioada cea mai prolifică, mai înfloritoare a instituţiei. Timpurile care au urmat, sub cele trei dictaturi îşi aşteaptă alţi cercetători.

AUDIO, emisiunea „Istorica”, ediţia din 31 octombrie 2022

Regia de montaj: Alexandru Balaban şi Florina Neda

Regia de emisie: Denisa Colţea şi Claudia Buzică

Emisiunea „Istorica” se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.35 – 03.00.

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit din secţiunea PODCAST, adresa fiind: https://podcast.srr.ro/RRA/istorica/-s_1-sh_321

Ne puteţi scrie la: istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la : www. romania-actualitati.ro