O poveste cu şi despre bani româneşti

Denarii banales. Cuvinte provenite în limba română din Slavonia şi Ungaria.
De la această denumire se trage cuvantul ban, atât de intens folosit până şi în discuţiile zilnice, fie aprofundate, fie banale ale fiecăruia.

Banii au circulat cu mult înainte nu în Europa, ci în Orientul Îndepărtat, ca dealtfel şi biletele de hârtie - bancnotele. Revirimentul acestora din urmă s-a produs în Europa după jumătatea Evului Mediu.

Cât priveşte leul , moneda românească are o obârşie olandeză, ca nume , nu însă şi ca valoare din talerii-lei, o monedă cu putere de circulaţie mare care a ajuns datorită comerţului şi în Ţările Române.

La 1867 s-au bătut primele monede româneşti , pe timpul domniei principelui Carol I, însă şi domnitorul Alexandru Ioan Cuza a avut un proiect pentru moneda naţională, romanatul, dar fără succes din condiţii economice obiective.

Moneda naţională a apărut ca idee şi cerinţă revoluţionară şi la 1848 figurând în programul paşoptiştilor.

Progresul susţinut de revoluţia industrială , eficienţa guvernărilor şi rolul regilor României după cucerirea independenţei de stat au oferit leului un curs ascendent în raport cu poziţia şi valoarea sa în sistemul latin monetar, după modelul francez.

Până la Primul război mondial, leul era convertibil în aur ca şi celelalte valute occidentale, însă anii postbelici au fost marcaţi prin inflaţie uriaşă care a volatilizat puterea de dinainte de război. Distrugerile materiale suferite în timpul ocupaţiei germane, emisiunea de lei inflaţionişti, cât şi conversia monedei din provinciile reunite cu ţara au dus la un însemnat deficit bugetar şi la o depreciere considerabilă a leului. Abia spre anii 1927-1928, atât economia, cât şi leul se stabilizaseră în parametrii vechi.

Crahul de pe Wall Street din anul următor pune o mare presiune pe leu, revenirea făcâdu-se iarăşi târziu în 1937-1938, însă pentru scurt timp.

Pe timpul războiului, (al doilea război mondial) moneda românească avea o anume stabilitate, în ciuda dificultăţilor, însă ieşirea din conflagraţie a României cu statutul de ţară învinsă i-a adus pe cap plata despăgubirilor de război către Aliaţi, recte URSS (300 de milioane de dolari americani la cursul din 1945), plus greutatea trecerii la economia de pace şi alte privaţiuni ale ocupantului, inclusiv susţinerea emisiunilor tipografice de lei sovietici de război, o metodă de spolierea averii statului.(Un leu sovietic putea fi preschimbat cu 5 lei romanesti, iar o rubla sovietica, cu 100 de lei, cand ea valora pe piata doar 28 de lei)

Doi ani mai târziu, în august 1947 guvernul comunist stabiliza leul, o măsură extrem de politică pentru a forţa nivelarea tuturor veniturilor şi a lipsi pe proprietari de capital.

În anul 1952 a urmat o altă stabilizare monetară, ca urmare a eşecului celei dintâi, în 1966 o altă rectificare prin batere de monedă pentru schimbarea acronimului de ţară.

După 1989, leul românesc a ilustrat lipsa coerenţei politicii economice a guvernelor care s-au succedat, inflaţia şi şomajul fiind primele semne ale ineficienţei şi reaşezării statului român. Până în 2005, românii au ajuns milionari în lei, ceea ce doar în 1947 s-a mai petrecut, denominarea monedei naţionale aducând leul la valorile ştiute de astăzi.

În interiorul emisiunii puteţi găsi explicatii şi răspunsuri la minima incursiune în istoria monedei naţionale.

AUDIO: emisiunea „Istorica”, ediţia din 4 iulie 2011

Contribuţii editoriale: Eugen Nicolae, dir. adj. al Institutului de Arheologie “Vasile Pârvan” din Bucureşti cu un scurt studiu despre mahmudele. Interviu realizat de Mirela Băzăvan

Consultant ştiinţific : drd. Olga Sandu

Ne puteţi scrie la adresa electronică : istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare şi pe Internet la adresa www.romania-actualitati.ro.