Mişcările ţărăneşti din anul 1907

Singura răscoală ţărănească a secolului XX. Debut : satul Flămânzi, judeţul Botoşani. Cuprinderea a fost atât de rapidă,din Moldova spre Muntenia şi Oltenia, încât guvernul nou instalat - e vorba de cel liberal - a fost nevoit să facă apel la chemarea sub arme a rezerviştilor pentru a curma o mişcare socială pe cale să degenereze în răsturnarea instituţiilor statului. Un stat relativ tânăr şi implicat pe calea modernizării.

Miniştrii de Război şi de interne, generalul Alexandru Averescu şi Ionel Brătianu au fost oamenii forte care au pacificat , e drept cu un preţ greu de trecut cu vederea, mulţimile răsculate. De la 419 victime din rândul ţăranilor până la cele 11 mii clasificate de susţinătorii mişcărilor, iar mai târziu de autorităţile comuniste e un drum lung, distanţa până la mistificarea unui adevăr istoric pentru un scop politic.

Statutul social al ţăranului, poziţia strategică a proprietarului de pământuri, mijlocitorul relaţiei moşier - ţăran pauperizat sau deţinător de mijloace agricole - adică, arendaşul constituie o secţiune importantă a discursului ediţiei.

Regele Carol I şi rolul sau, precum şi condiţiile, împrejurările politice externe se dovedesc alţi factori de luat în seamă la o analiză temeinică a fenomenului de la 1907, în masa ţărănimii.

Legislaţie şi impozite, chestiunea evreiască, ameninţările Austro-Ungariei pentru stoparea contaminării ţăranilor ardeleni, cât şi amestecul agitatorilor sosiţi de peste Prut întregesc tabloul răscoalei de la 1907.

AUDIO: emisiunea "Istorica", ediţia din 28 martie 2011

Consultant de specialitate : drd. Olga Sandu

Ne puteţi scrie şi pe adresa electronică la : istorica@radioromania.ro sau ne puteţi asculta şi pe internet de pe www.romania-actualitati.ro