Istoria comunităţii săseşti într-o oră

Un exerciţiu extraodinar de abnegaţie, voinţă şi putere de construcţie întâlnit la oameni ai unui alt spaţiu de civilizatie.

Saşii, căci despre ei e vorba pe parcursul întregii ediţii, cultivă însuşiri şi caracteristici ce stau etalon la baza Europei apusene de astăzi.

Preponderent cu înclinaţii spre munca agricolă, numeroşi, familii de cel puţin 8-10 membri, cu tehnică medievală, plug cu roţi mari de lemn şi brăzdar de fier dublu, aceştia arau în fiecare an câte 50-100 de hectare, pământ nu foarte rodnic, dar astăzi aşa se prezintă.

Saşii cu gospodării model au oferit un exemplu personal de administraţie, politică şi progres social pentru vremurile dintâi, ca dealtfel şi pentru cele viitoare până la exodul lor din anii comunismului.

Deopotrivă, plugari şi orăşeni organizaţi în bresle, aceştia au construit o linie de apărare în sudul regatului Ungariei de atunci, Transilvania, de astăzi.

Sunt cel puţin şapte oraşe, Bistriţa, Cluj, Sibiu, Braşov, Sighisoara, Sebeş şi Mediaş fortificate în jurul bisericilor, o lucrare genistică săsească îndreptată împotriva agresorilor.

Munca le-a fost rasplatită prin acordarea de privilegii ca autonomie administrativă, jurisdictională şi sociala.

Parcurgem o istorie ce conţine relatări şi date asupra perioadei Evului Mediu, a reformei Bisericii, Renaşterii, statul dual austro-maghiar, dar şi Marea Unire, perioada interbelică, deportările în URSS, cât şi dezrădăcinarea de pământ şi proprietate şiîin final, repatrierea spre Germania.

Un destin dramatic cu multe penalităţi din partea istoriei al unei comunităţi ce ne-a marcat şi care va face parte din tezaurul Transilvaniei, al României.

Contribuţii editoriale:

Carmen Vulcan, corespondent la Sibiu cu "Drama deportaţilor germani în URSS".

Mirela Bazavan cu "Un sas la Bucureşti".