Internaţionala a III-a. Obiective şi mijloace în România

Internaţionala a III-a a fost înfiinţată la 2 martie 1919 de liderii bolşevici ai Rusiei Sovietice. A fost considerată drept forma cea mai bună de a face export de revoluţie comunistă în statele din jurul Sovietelor, apoi de răspândire în toată lumea.

Conceptul de revoluţie mondială îi fascina pe iniţiatori şi îi îngrozea pe adversari.

Rusia Sovietică - după 30 decembrie 1922, URSS - au transmis Internaţionalei a III-a cunoscută în istoriografie şi drept Komintern că de exemplu România devenise un stat multinaţional, capitalist, agresiv şi deci imperialist, iar singura constatare a sovieticilor ce a rămas în picioare până în vara anului 1940 a fost că România nu avea drepturi asupra Basarabiei, provincia istorică românească de la Est.

Acest tip de fel de a face propagandă de către sovietici a fost susţinut de-a lungul celor 22 de ani pace, iar unele referiri la Basarabia n-au lipsit nici când, URSS stăpânea postbelic, jumătate din Europa.

Membrii la vârf ai Internaţionalei a III-a comuniste au acţionat pe două căi de penetrare a spaţiului românesc : prin ajutorul şi subordonarea extremei stângi - Partidul Comunist din România, după mai 1921 şi prin elaborarea unor reţele şi nuclee de observaţie şi spionaj, alternând până în anul 1924 (odată cu interzicerea activităţii P.C.d.R., prin aplicarea legii Mârzescu) cu acţiuni cu mâna-armată pentru intimidare şi învrăjbire a minorităţilor etnice împotriva majorităţii româneşti.

Basarabia a constiuit un permanent cap de pod pentru părtunderea şi lansarea diferitelor operaţiuni de propagandă, intoxicare cu zvonuri şi alarme false, cât şi ca rută de recuperare a agenţilor deconspiraţi şi activului de partid - aşa-numitele “legături” ale P.C.d.R. cu Moscova.

Dealtfel, Basarabia s-a aflat cu câteva excepţii sub regim de stare de asediu, rapoartele autorităţilor române din provincie abundă în relatarea actelor anti-statale româneşti.

De la străpungeri ale frontierei de stat şi până la organizarea de atentate teroriste împotriva liderilor şi populaţiei majoritare.

Componenţa grupărilor antrenate şi trimise pe teritoriul României a fost aproape în întregime alogenă (evrei, ruşi, bulgari, ucrainieni, fie din Basarabia, fie din interiorul URSS sau din ţările occidentale.

Această activitate continuuă a Internaţionalei a III-a în România a fost favorizată şi de climatul politic încordat între România şi URSS, cea din urmă nerecunoscând niciodată noua configurare a României reîntregite, chiar dacă în anul 1934 a avut loc o relaxare prin stabilirea de relaţii diplomatice la nivel de ambasadă.

Autorităţile române s-au străduit să aplice legea împotriva acestor agregiuni la adresa independenţei şi suveranităţii naţionale în majoritatea cazurilor, însă nu în toate cazurile a dat rezultatele aşteptate.

Opinia publică românească a fost împărţită.

Fiindcă lupta dusă împotriva activiştilor Kominternului avea caracter secret, puţini au fost cei care aveau o imagine completă a obiectivelor şi mijloacelor acestei organizaţii pe teritoriul ţării.

Pe de-o parte nu cunoşteau dimensiunea şi amploarea agresiunilor, pe de-altă parte, era indignată de asprimea pedepselor aplicate comuniştilor români.

Curentul general însă a fost de respingere a ideologiei şi practicilor Kominternului, cu prea puţină aderenţă din partea majoritar românească pentru ideile şi conceptele susţinute de bolşevici.

Emisiunea "Istorica" se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului de Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.30 – 03.00.

AUDIO: emisiunea "Istorica", ediţia din 2 martie 2015:

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit de AICI.

Fişierele din această secţiune pot fi consultate timp de maximum zece săptămâni de la data publicării.

Ne puteţi scrie la: istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de AICI.