File din istoria Partidului Conservator (1880 - 1922)

Două generaţii de conservatori au reprezentat un partid ce milita pentru schimbarea societăţii româneşti în paşi mărunţi sunt de părere unii istori, într-un ritm natural în concordanţă cu valorile locului, fără salturi şi multă, foarte multă energie revoluţionară., susţin alţi istorici.

Lascăr Catargiu, Petre P. Carp, Titu Maiorescu, Gheorghe Grigore Cantacuzino, Alexandru Marghiloman, Dimitrie Grecianu, Alexandru Lahovari, Constantin Garoflid, Constantin Argetoianu, Tache Ionescu, Nicolae Filipescu. Ultimii doi la un moment dat s-au despărţit de Partidul Conservator, conducând noi fracţiuni conservatoare până la intrarea României în Primul război mondial. În această galerie întâlnim lideri conservatori şi membri de vază atât din prima, cât şi din a doua generaţie.

Războiul cel mare s-a dovedit o piatră grea de încercare pentru conservatori. Fără aplicarea reformei agrare, poate că Partidul Conservator ar fi rezistat pe mai departe. Aceasta e o presupunere. Chiar dacă ar fi reuşit să supravieţuiască conflictului mondial, conservatorii nu ar fi rezistat schimbărilor timpului istoric, prefacerile de după război au fost uriaşe şi au schimbat din temelii “lumea veche”

Conservatorii au fost recunoscuţi ca fiind cei mai dârji apărători ai proprietăţii individuale. Din aceasta trăiau spiritual şi material. Proprietatea individuală a fost pecetea ce a însoţit multe familii domnitoare, ai căror descendenţi au întregit această formaţiune politică. Armonia între proprietari şi muncitorii agricoli constituia o altă faţetă a doctrinei , însă mişcările ţărăneşti din anul 1907 au demonstrat contrariul acestei imagini “wishful thinking” - a se întâmpla după cum îţi doreşti - necesitatea de a reforma relaţiile dintre marii proprietari de terenuri, (condiţie la care a ajuns fosta boierime românească după propria renunţare la titlurile nobiliare în sprijinul Unirii de la 1859) s-a lăsat îndelung aşteptată şi a fost până la urmă dusă la îndeplinire prin programul rivalilor: liberalii.

În rest, conservatorii aveau opinii apropiate de liberali, iar rezultatul similarităţilor ori complementarităţilor în multe privinţe (industria, comerţul, protecţia acordată populaţiei autohtone, conservarea tradiţiilor, dar şi asupra modernităţii) au dus la o colaborare rodnică pentru ţară, fie şi prin metoda închipuită de Suveran - regele Carol I - “rotativa guvernamentală : la fiecare patru ani partidul care guverna, trecea în opoziţie, fiind înlocuit de celălalt. Această continuitate de acţiune politică a produs un grad mare de stabilitate şi a oferit un răgaz substanţial pentru recuperarea unor decalaje între România şi statele mai evoluate din Europa.

Rigoarea bătrânilor conservatori a fost instilată de modernismul gândirii şi pregătirii intelectuale a grupului de la Iaşi - “Junimea”. Aceştia din urmă nu numai că au preluat iniţiativa în multe chestiuni majore pentru ţară, dar au şi guvernat cu mai mult sau mai puţin succes. Desigur că ar fi o utopie să cerem unor partide sau personalităţi ale unor partide să ofere soluţii de succes la orice problemă a corpului elector, fie că e de mare importanţă sau nu.

Simpla lectură a discursurilor parlamentarilor conservatori din epocă ne poate da o măsură la felul cum s-au comportat şi cum au ajutat ţara lor pentru un bine general şi nu pentru unul strict personal.

Invitaţii ediţiei au punctat în limita timpului dedicat acestui subiect trăsături şi învăţăminte desprinse din practica politică a partidului Conservator.

AUDIO: emisiunea "Istorica", ediţia din 2 februarie 2015:

Contribuţii editoriale : d-na lector dr. Silvia Marton - Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti cu lămuriri asupra doctrinei Partidului Conservator şi a înţelesurilor date acesteia de acţiunile liderilor săi. Un interviu de Mirela Băzăvan.

Emisiunea "Istorica" se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului de Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.30 – 03.00.

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit de AICI.

Fişierele din această secţiune pot fi consultate timp de maximum zece săptămâni de la data publicării.

Ne puteţi scrie la: istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare deAICI.