Colectivizarea agriculturii 1949 - 1962

La 10 februarie 1945, preşedintele Frontului Plugarilor şi viitor prim ministru al primului guvern comunist dr. Petru Groza se adresa ţăranilor lipsiţi de pământ pentru a obţine cu forţa ceea ce li se cuvine. De unde ? Din pământurile altora. Cu mai mult de o lună până la publicarea legii reformei agrare.

Între 1945 şi 1949, noul guvern inspirat profund şi sfătuit temeinic de ocupantul sovietic, parcurge primii paşi pe calea colectivizării agriculturii. Acest experiment social cum îl numeşte unul dintre invitaţii noştri, cunoaşte trei perioade , nu neapărat distincte, ci alternante, precum, biciul şi zăhărelul.

Prima perioadă, 1949 - 1951 este şi cea mai violentă , plină de privaţiuni economice, fiscale, administrative şi penale pentru ţăranii care refuzau să se înscrie în Gospodăriile Agricole Colective (GAC), metamorfozate mai târziu în IAS (întreprinderi agricole de stat) Rolul moşierului şi al latifundiilor sale a fost preluat de stat, iar ţăranul obligat iniţial să le lucreze cu propriul inventar agricol, supus regimului cotelor de produse, devenea mai tâziu, el însuşi dependent de stat şi de proprietatea comună.

A doua perioadă 1951 -1959, mai îndelungată, se evidenţiază prin noua atitudine a PMR faţă de chestiunea ţărănească. Miliţia şi Securitatea slăbesc zelul represiunii, intervenind activiştii de partid în completare numerică cu primari şi învăţători care încearcă să-i convingă pe ţărani de “bunele “ lor intenţii. Unde împotrivirea căpăta caracter de revoltă şi cuprindea un contingent numeros de ţărani, intervenea Securitatea şi apoi, Justiţia cu soluţii de privare de libertate pentru ţăranii proeminenţi sau cu spirit vindicativ. Această etapă a doua a dat mult mai multe rezultate pozitive, încurajând conducerea statului să meargă până la capăt.

A treia perioadă, 1959 - 1962 este rezervată, citez: “lichidării rămăşiţelor chiabureşti de la sate”, adică distrugerea proprietăţii private şi înfeudarea pe viaţă, proletarizarea celui mai destoinic reprezentant al ţărănimii: chiaburul, o denumire toxică în epocă care-l definea pe ţăranul cu familie şi gospodărie stabilă, cu mijloace de lucru şi cu mai mult pământ decât îl putea lucra, însă foarte atent cu calitatea muncii sale.

Chiaburii reprezentau în opinia PMR coloana vertebrală a rezistenţei la colectivizare.

După statistici oficiale, pe parcusul celor 13 ani de colectivizare, aproape 80 de mii de ţărani au avut de ispăşit pedepse cu închisoarea, istoricii susţin astăzi că numărul este mult mai mare, fără a mai adăuga cele o sută de mii de persoane, dislocate din Banat (şvabi şi sârbi) în Bărăgan, numai pentru a le lua pământurile.

Câteva din metodele născocite de activiştii de partid pentru a obţine consimţământul la asociere în GAC, al ţăranilor: plata amenzii pentru lipsa de îngrijire a propriei curţi. Sub chitanţă se afla o copie indigo , iar semnătura astfel obţinută trecea drept dovadă pentru înscrierea în gospodăria colectivă. Obstrucţii la înscrierea copilului la şcoală, pretext pentru lucrări de cadastrare, măsurarea precisă a pământurilor şi confruntarea cu declaraţiile proprietarului. În caz negativ, inginerii topografi trimiteau tabelul la Securitate şi urmau alte mijloace de convingere.Interzicerea vânzării produselor ţăranului la oraş fără anume autorizaţie, etc.

Colectivizarea agriculturii a fost un proces social dus la capăt sub imperiul forţei împotriva ţăranului proprietar de pământ, o încercare de modernizare a statului român de după război, într-o partitură personalizată românească, fiind sortită eşecului în termenii în care s-a acţionat.

Un experiment social care a consumat averi, bunuri, a risipit vieţi omeneşti, a distrus destine şi a produs ineficienţă economică. În plus a distrus o clasă socială, din ţăranul aşezat la locul său, gospodar cu avut l-a transformat într-un ţăran proletarizat, fără rădăcini, cu o mentalitate ce poate fi recunoscută până în zilele noastre.

Consultant ştiinţific : drd. Olga Sandu

Ne puteţi scrie la adresa : istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare la www.românia-actualitati.ro.

Următoarea ediţie a emisiunii Istorica va fi difuzată luni 2 mai 2011, de la aceiaşi oră : 21:05. Subiectul ediţiei: “Războiul de independenţă al României (1877-1878) şi urmările sale”.

Echipa emisiunii “Istorica” vă urează Sărbători fericite cu ocazia Învierii Domnului, sănătate şi belşug !