Bucătăria românească între două secole

De această dată vă propunem o incursiune în istoria bucatelor româneşti, tradiţionale dar şi de împrumut, din vecini.

Pare straniu, ca de la a "spune-mi ce mănânci, ca să-ţi spun cine eşti", nu s-au schimbat multe.

Poate o imaginaţie mai bogată, o reciclare a rafinamentului alegerii în combinaţie cu o evoluţie tehnologică rapidă şi în continuă mişcare a instrumentarului folosit în bucătării.

Fie acasă, fie în restaurante sau la petreceri simandicoase. Nici bucatele nu fac excepţie de la impărţirea oamenilor pe clase sociale şi nivel financiar la sfârşitul secolului 19 - începutul secolului 20.

Mese îmbelşugate, ce acopereau întreaga zi - cazurile aflate în custodia literaturii clasice, din memorii sau alte izvoare arhivistice - mese sărăcacioase sau aproape vegetariene ţinute de majoritatea ruralizată şi pauperizată din epocă.

Vă veţi întâlni cu agape pantagruelice, cantităţi uriaşe de mâncare apetisantă - prin simţul gustului şi al mirosului - garnisite cu mirodenii din toate colţurile Orientului - enumerarea acestora o veţi întâlni în interiorul emisiunii - 40 de feluri de mâncare, însoţite de băutura, ţuică şi vin cum rar se mai poate întâlni în România de azi.

Mese la ţară şi mese la oraş, frecventarea restaurantelor de către mulţimea funcţionărească, la început de secol 20, dar şi informaţii despre sectorul serviciilor în alimentaţie, vorbim deja de o evoluţie modernă în domeniu, însă cu elemente conservatoare: cârciuma, bodega, zahanaua, bistro, aşa după cum s-a îngemânat în toată istoria ţării, tradiţia cu modernismul.

O ediţie a emisiunii Istorica păcătoasă pentru evlavioşii aflaţi în Postul Crăciunului, însă potrivită pentru gurmanzi !

AUDIO: emisiunea "Istorica", ediţia din 13 decembrie 2010

Contribuţii editoriale: Laura Nicolau, patroana unui restaurant bucureştean vorbind despre tradiţie în bucătăria românească, interviu de Mirela Bazavan.

Consultant ştiinţific: Olga Sandu.