Braşov. 15 noiembrie 1987. Cronica unei revolte

Braşov, un oraş închis. Aşa se spunea despre el în toamna anului 1987. După 15 noiembrie oraşul este martor al izbucnirii unei revolte creditate ca spontană.

Muncitorii de pe platforma industrială, îndeosebi cei de la uzina de autocamioane şi cei de la „Tractorul” protestează împotriva direcţiunii faţă de reducerile salariale de 40 până la 50 la sută operate pe fondul unei recesiuni severe traversate de economia regimul totalitar.

România se găsea ca şi celelalte ţări europene într-o criză economică profundă ce dura de mai mulţi ani. Costurile de dezvoltare ale ţării şi ambiţiile puterii de la Bucureşti împreună cu presiunea creditorilor internaţionali ai României au produs o decizie politică şi socială puţin aşteptată: plata integrală a datoriei externe.

Cele 11 miliarde de dolari au fost achitate în primăvara anului 1989 însă cu un preţ social şi reducere dramatică a nivelului de trai imense. Raţionalizări ale consumului – de la curent electric şi gaze la principalele produse agro-alimentare ce luau calea exportului pentru valută forte.

Situaţia se generalizase în toată ţara chiar cu şapte ani înainte de revolta de la Braşov.

Protestul a avut de la început un caracter denunţător al politicii partidului unic faţă de populaţie căreia i se cerea să facă sacrificii, însă nu I se spunea şi de ce şi pentru ce. Curând, nemulţumirile populaţiei s-au transformat şi în cereri şi revendicări cu caracter politic.

În acelaşi mod a funcţionat şi răspunsul protestatarilor de la Braşov. De la cereri pentru respectarea demnităţii până la eliminarea monopolului partidului unic şi schimbarea liderilor politici.

Protestul sau revolta muncitorilor de la Braşov din 15 noiembrie 1987 a durat efectiv numai opt ore. Situaţia se tensionase cu câteva zile înainte, nerecunoaşterea legitimităţii directorilor de întreprinderi şi declanşarea marşului către sediul judeţean al PCR au constituit punctele fierbinţi, active ale demonstraţiei împotriva regimului.

Momentele active atât pentru protestatari, cât şi pentru forţele de represiune ale statului: Mliţia şi Securitatea. Totuşi, este de remarcat că reprimarea nu a avut caracteristicile pe care le purta în anii '50, când au fost folosite şi trupe ale Armatei, ca pe timp de război.

De data aceasta activitatea de culegere de informaţii pentru incriminarea şi încadrarea juridică a protestatarilor s-a axat în special pe fotografiere şi filmare, pe încercarea de identificare a liderilor de opinie ai celor care se îndreptau către primăria municipiului Braşov şi apoi pe reţinerea şi cercetarea lor penală.

O altă caracteristică a acţiunii de protest a fost lipsa solidarităţii între muncitori şi intelectuali, singura adeziune la cauza revoltei venind din partea unei protestatare cunoscute, însă din Cluj, Doina Cornea.

De asemenea a lipsit stadiul de negociere între mulţimea revoltată – trei mii – patru mii de oameni şi responsabilii locali ai PCR, aceştia din urmă la fel ca directorii de întreprinderi, făcându-se nevăzuţi.

În aceste condiţii, protestatarii, vizibil frustraţi de poziţia adoptată de autorităţi au forţat intrarea în sediul local al partidului, distrugând tot ceea ce întânleau în cale.

Până la ora 15.00 organele represive au restabilit ordinea şi au început alături de procurori selectarea probelor şi încriminarea participanţilor arestaţi, proprorţia acestora varia între câteva zeci şi până la peste o mie de oameni după diferite surse documentare, aflate în arhivele Securităţii.

Şeful Inspectoratului judeţean de Securitate a fost degradat la funcţia de arhivar , liderul partidului şi ministrul de interne l-au acuzat de lipsă de fermitate şi vigilenţă, de acţiune imediată pentru neutralizarea protestului.

Persistă în această latură a evoluţiei protestului mai multe semne de întrebare cu privire la lipsa de loialitate în viziunea liderilor regimului din epocă a responsabililor din Miliţie şi Securitate, un aspect ce merită atenţia cercetătorilor istorici.

Anchetarea , judecarea şi condamnarea participanţilor la revolta de la Braşov s-a întins pe mai multe săptămâni, până aproape de sfârşitul anului.

61 dintre participanţi au fost condamnaţi la închisoare pe termene de la şase luni la trei ani şi suspendarea unor drepturi civile, iar alte câteva sute de participanţi au primit închisoare cu executare la locul de muncă sau altfel spus au fost strămutaţi în mai toată ţara pentru a împiedica influenţarea restului populaţiei.

Din documentele de la anchetă, invitatul ediţiei a subliniat că violenţa fizică asupra persoanelor cercetate a fost folosită pe scară largă.

Suplimentar, asupra participanţilor acţiunea de supraveghere informativă a continuat până la căderea regimului totalitar, în decembrie 1989.

AUDIO: emisiunea "Istorica", ediţia din 15 noiembrie 2021, reluare din 9 noiembrie 2015

Regia de montaj : Nicu Tănase şi Georgeta Ruse

Regia de emisie : Valentin Ciobanu şi Mariana Băjenaru

Emisiunea „Istorica” se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.35 – 03.00.

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit din secţiunea PODCAST, adresa fiind: https://podcast.srr.ro/RRA/istorica/-s_1-sh_321

Ne puteţi scrie la: istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la : www. romania-actualitati.ro