Basarabia după 28 iunie 1940

Cunoaştem în general consecinţele pactului Ribentropp – Molotov, însă destul de puţin ce a însemnat ocupaţia sovietică asupra Basarabiei, ocupaţie în două rânduri în secolul trecut.

Invitaţii noştri au analizat pe toate feţele forma ocupaţiei sovietice în această provincie istorică a României, de la contenciosul teritorial reclamat de Moscova după 1920 şi până la declanşarea războiului, la 22 iunie 1941. apoi, după august 1944.

Lipsa capacităţii de gestionare a Bucureştiului în ceea ce priveşte episoadele ultimatumurilor sovietice din vara anului 1940 a produs drept rezultat practic în teren, pierderea unor teritorii, resurse şi populaţie românească.

Conform prerogativelor constituţionale, regele Carol al II-lea era elementul decisiv al ţării de a alege să reziste militar sau de a ceda provinciile. Consiliul de Coroană prin cele două întruniri ale sale a reprezentat un organ consultativ fără putere de decizie.

Este adevărat că România în vara anului 1940 s-a aflat sub o puternică presiune din partea Germaniei, Italiei, Ungariei, Bulgariei şi vecinului de la Răsărit. Berlinul presa pentru renunţarea la garanţiile britanice de securitate, garanţii ce nu mai aveau acoperire în acel an, cât şi pentru evitarea unui conflict militar între România şi URSS. Germania avea nevoie de petrolul românesc în perspectiva unui război cu Rusia Sovietică, de altfel se dovedise în dese rânduri un foarte bun partener comercial al acesteia, exportator de petrol, grâu şi alte materii prime.

Basarabia urma să fie preţul plătit de voie sau de nevoie. Cu ea şi populaţia majoritar românească. Din primele zile ale ocupaţiei, sovieticii au înlocuit prin arestări şi deportări în zonele îngheţate sau productive ale URSS, sute şi mii de români, cu precădere pe fruntaşii locali, fie că erau profesori, notari, funcţionari sau proprietari de pământuri. Un regim politic şi social era înlocuit cu un altul de tip totalitar.

În cuprinsul acestei ediţii sunt surprinse mărturii din Gulag ale unor supravieţuitori, rezultat al spolierii şi deznaţionalizării. Moscova a acţionat după un plan politic şi militar pus la punct cu mult timp înainte şi scrupulos executat.

Cozi de topor s-au găsit din rândul românilor, dar pre-eminenţi erau rusofonii, inclusiv comuniştii evrei.

Administraţia şi armata române au fost umilite, batjocorite şi deseori, chiar s-a plătit cu viaţa abuzurile înfăptuite de noua putere sovietică.

Într-un singur an, pământurile au trecut la colhoz – formula colectivistă de producţie şi proprietate a pământului, industria , atât cât era, a fost trecută în proprietate comună. Ţăranii români au fost deposedaţi de bunuri şi produse fiind reclamaţi ca instrumente ale „guvernării burghezo-moşiereşti şi imperialiste româneşti”.

Ocupaţia sovietică a Basarabiei a continuat după eşecul înregistrat de statele Axei , începând cu august 1944, pe măsură ce frontul se deplasa către Apus.

Dacă la prima deportare au fost vizate peste 12 mii de persoane, la cea de-a doua, după anul 1949 au urmat pe lista celor trimişi în surghiun, peste 30 de mii de persoane, bărbaţi, femei şi copii, considerate „duşmani ai poporului moldovenesc”. Pentru cei rămaşi pe loc au urmat alte impietăţi: folosirea limbii scrise şi vorbite în grafie chirilică, rusa, limba oficială, compoziţia conducerii la fiecare nivel al deciziei eminamente sovietică sau filo-rusă.

Pierderea Basarabiei, aşa după cum preciza unul dintre invitaţi a fost cauzată şi de lipsa unui proiect social al României Mari destinat acestei provincii, pentru consolidarea economică şi creşterea gradului de civilizaţie.

AUDIO: emisiunea „Istorica”, ediţia din 27 august 2012:

Consultant ştiinţific : dr. Olga Sandu

Ne puteţi scrie la istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare şi pe Internet la: www.romania-actualitati.ro. Varianta integrala a ediţiei poate fi descarcata de pe site-ul Radio România Actualităţi, rubrica "podcast”.