Arme de elită ale Oştirii Române

Invitaţi: prof. dr. Petre Otu, preşedintele Comisiei naţionale de Istorie Militară şi comandor(r) Gheorghe Vartic, istoric militar.

Articol de George Popescu, 20 Noiembrie 2012, 09:02

Componentele Armatei Române de la Alexandru Ioan Cuza şi până în timpul actual au beneficiat, cel puţin la începuturile sale de o atenţie deosebită din partea liderilor politici, în concordanţă cu obiectivele de politică naţională propuse.

Este evident că s-a urmărit de către comandanţi, de-o parte şi lideri politici de altă parte, aici rolul Monarhului fiind preponderent, ca Armata să deţină trupă şi ofiţeri foarte bine pregătite, pentru a susţine o luptă şi a oferi motive pentru păstrarea unui moral ridicat din partea populaţiei civile.

În alte cuvinte, a fost necesară cultivarea unor formaţiuni de elită în sânul Armatei Române.

De la vânătorii anului 1866, data înscăunării noului Domn, principele Carol I, mai apoi Rege din 1881, la dorobanţii Războiului de Independenţă, Garda regală, în preajma primului război mondial, vânătorii de munte din a doua conflagraţie şi până la paraşutiştii din zilele apropiate nouă, a fost un drum lung, sinuos, dificil, însă încununat cu satisfacţii şi onoruri, inclusiv pe teatrele de operaţiuni, în care a fost angajată România.

Ediţia de faţă prezintă povestea, atât cât poate fi reprezentată la radio a Batalionului 2 Vânători “Regina Elisabeta”. A unuia dintre comandanţii săi, generalul Mihai I. Buttescu. O poveste sub forma jurnalului, îngrijit de editura Militară şi unul dintre invitaţi, dl. comandor (r) Gheorghe Vartic.

Înfiinţat la 11/23 februarie 1866, batalionul a primit drapelul de luptă la 14 octombrie 1874. Regele Carol I a continuat să-l utilizeze pentru paza Palatului şi ceremonial, căruia i-a oferit onorific numele de ”Regina Elisabeta”.

Această unitate a dat onorul unui număr impresionant de prinţi, regi şi împăraţi dintre care : arhiducele Rudolf, regele Oscar al Suediei şi Norvegiei, , ducele de Nassau, arhiducele Karl-Ludwig, prinţul de Wales, prinţul de Wied, principele de Napoli, împăratul Franz Joseph, Regele Alexandru I al Serbiei, prinţul Leopold, ţarul Ferdinand al Bulgariei, Marele Duce Mihailovici al Rusiei, etc.

Batalionul 2 Vânători “Regina Elisabeta” a fost foarte activ în timpul războiului de independenţă, cele două atacuri decisive asupra fortăreţei Griviţa I fiind conduse cu precizie de maiorul Candiano Popescu, fost republican la Ploieşti – prima criză dinastică, mai târziu un fidel al Monarhiei.

La 13 iunie 1886, drapelul unităţii primeşte de la regina Elisabeta o coroană cu înscrisul :” lauri pentru cei morţi, roze pentru cei vii”

Dacă în 1877 aveam de-a face cu o structură de tip batalion, vânători pedeştri, la 1902, batalionul a fost ridicat la randul de regiment, având în compunere 34 de ofiţeri şi 1 171 de soldaţi.

Ca elemente distinctive, patronii spirituali erau Sfinţii Constantin şi Elena. Prin Înalt Decret Regal 3222 din 26 septembrie 1914, este trecut cifrul Reginei Elisabeta pe epoleţi. Şi brelocul avea cifrul reginei. Insigna de regiment era reprezentată de Crucea Mihai Viteazul cu cifrul reginei, pe scut încoronat.

Regimentul 2 vânători de Gardă “Regina Elisabeta” va fi dizolvat alături de alte componente ale Armatei Române , după anul 1947 de către noua putere pro-sovietică, iar ofiţerii “deblocaţi” - concediaţi din armată.

Contribuţii editoriale: dl. general-lt. Nicolae Sebastian, veteran de război, fost militar în Garda Călare despre unităţi de elită ale Armatei române. Un interviu de Mirela Băzăvan