Strâmtorile şi securitatea la Marea Neagră

Realizator: Radu Dobriţoiu - Bun găsit. Marea Neagră a devenit în ultimii ani o regiune extrem de importantă pentru securitatea euroatlantică, un spaţiu geostrategic unde Rusia deţine în prezent supremaţia, urmată într-un clasament militar naval de Turcia, care pare mai degrabă interesată de Orientul Mijlociu. Problemele economice din ce în ce mai mari cu care se confruntă Turcia pe fondul dorinţei lui Recep Tayyip Erdogan de a impune statul pe care îl conduce ca putere regională la aniversarea celor 100 de ani de la încheierea Tratatului de la Lausanne, la 1923, influenţează strategia Ankarei faţă de Marea Neagră şi faţă de strâmtori. În această situaţie complicată, România este nevoită să îşi regândească strategia de apărare la Marea Neagră, în condiţiile în care Rusia devine din ce în ce mai agresivă în regiune şi Turcia principala forţă NATO în Marea Neagră oscilează între Moscova, SUA şi interesele strategice ale Alianţei. Invitatul acestei ediţii este generalul de brigadă în rezervă, profesorul universitar doctor Stan Petrescu. Sunt Radu Dobriţoiu şi vă invit să rămâneţi alături de RRA pentru a asculta emisiunea "Euroatlantica". Tema ediţiei: Strâmtorile şi securitatea la Marea Neagră.

ASCULTAŢI AICI EDIŢIA EUROATLANTICA DIN 13 SEPTEMBRIE
*

Radu Dobriţoiu: Bună seara dle general Stan Petrescu, bun venit la RRA. Dle general, ultimul summit al Alianţei a impus Marea Neagră pe agenda NATO la solicitarea României şi au fost luate decizii importante pentru a răspunde la ameninţările Moscovei. În acest moment Rusia deţine supremaţia militară în Marea Neagră şi continuă să investească în dezvoltarea flotei. Ce soluţii are Alianţa pentru a obţine un echilibru geostrategic?
Stan Petrescu: Bună seara şi vă mulţumesc frumos pentru invitaţie. Iată că în acest spaţiu extrem de atractiv din punct de vedere al conceptelor geopolitice, Federaţia Rusă a pus un pivot extrem de puternic, reconfigurându-şi doctrina maritimă la Marea Neagră, mai ales după ce a pus în dificultate pe parcursul unor ani Occidentul şi mai ales interesele şi influenţa sa la Marea Neagră. Şi haideţi să începem cu un Kosovo, la 1999, când Rusia ameninţă NATO că revine la un război rece, apoi cu extinderea spre Est a NATO şi spus-o /.../ la Bucureşti că nu va permite unor state să. Georgia la 2008 a încercat să iasă din această încercuire şi a văzut...
Radu Dobriţoiu: A văzut şi trupele ruseşti.
Stan Petrescu: Şi trupele ruseşti şi a pus ordine acolo şi are capete de pod acolo. Ameninţările făcute faţă de România şi faţă de NATO în ceea ce priveşte scutul antirachetă, apoi criza ucraineană şi războiul hibrid când Luganskul şi Doneţkul le-au terminat şi mai ales a culminat cu peninsula Crimeea, a trecut la ruşi portul Sevastopol, deci s-a schimbat complet strategia militară la Marea Neagră, Rusia reconstruindu-şi flota. Iată, a pus stăpânire şi pe Kerci, construind un pod foarte lung, costând la vreo 3 miliarde şi ceva, astfel că o serie întreagă de oraşe cum ar fi Mariupol şi Bediansk nu pot să mai exporte oţel sau sunt împiedicate de a-şi desfăşura relaţiile comerciale cu Occidentul, acestea fiind mari producătoare de oţel. Ca să mergem mai departe cu provocările /Rusiei/, deci conflictul sirian din 2015 şi-au creat destule baze şi are o puternică influenţă, extinderea doctrinei maritime spre Mediterana de est şi în sfârşit faptul că "s-a amestecat" în alegerile din SUA creând acolo mari probleme şi să nu uităm şi de acele acţiuni de otrăvire pe care le-au săvârşit pe teritoriul Marii Britanii. Aşadar, curajul...a pus într-o stare de dificultate Occidentul, iată că îşi reconstruieşte influenţa la Marea Neagră, ameninţând flancul sud-estic european al NATO şi UE. Or cine deţine acest flanc sau stăpâneşte Europa de Est poate să facă următorul pas spre Europa Centrală. Aceasta este marea teamă a NATO, de aceea îşi concentrează forţele pentru a stabiliza acest flanc şi a opri această influenţă a Rusiei în a domina şi a transforma Marea Neagră într-un lac rusesc, în condiţiile când, iată, Turcia joacă în două ape ca să spunem aşa.
Radu Dobriţoiu: Să aducem aminte şi de dorinţele istorice ale Rusiei de la Petru cel Mare de a ajunge până la gurile Dunării şi de ce nu până la Bosfor şi Dardanele şi în acest context, dle general, un episod important pe care trebuie să îl amintim este relaţia dintre Rusia şi Turcia, modificată, dezvoltată după lovitura de stat eşuată împotriva lui Recep Tayyip Erdogan, atunci când Rusia a avut un rol important în a-l salva pe Erdogan de militarii pucişti.
Stan Petrescu: Fără îndoială că a fost o stare de cumpănă. Există şi teorii conspiraţioniste dar în care nu cred; sigur, a fost şi o stea norocoasă pentru Erdogan de a scăpa din această lovitură de stat, el a centralizat puterea într-un mod absolut. Iată că ultimile ştiri ne aduc aproape faptul că a ocupat până şi fondul suveran al Turciei, dispunând ca un dictator în ceea ce se întâmplă acolo, armata a intrat sub ascultarea lui. Sigur, divergenţele dintre Rusia ...este o istorie întreagă, de la 1767 până la 1812 şi la 1853, conflictele la Marea Neagră au fost...
Radu Dobriţoiu: Avem şi războiul Crimeei, ne aducem aminte /.../
Stan Petrescu: Fără îndoială. Aşadar, Marea Neagră este plină de istorie, plină de războaie, plină de...Este o zonă atractivă pentru că şi prin cele două strâmtori, Bosfor şi Dardanele, Bosforul leagă Europa de Asia şi prin Marmara şi ajunge în Mediterană, este singura cale de a ajunge sau de a ieşi din acest dispozitiv maritim strategic extrem de puternic şi de important să ajungă în Mediterană şi de aici mai departe, ieşire la Oceanul Atlantic. Aşa că influenţa maritimă este dorită de către ruşi, să aibă oarece influenţă maritimă puternică în Atlantic, în Mediterana de Est şi mai departe în Arctica. De aceea şi-a reconsiderat forţele şi a investit foarte mulţi bani în reorganizarea forţelor sale maritime, terestre şi aeriene.
Radu Dobriţoiu: Consolidarea prezenţei ruseşti în Crimeea, blocarea Mării de Azov şi sporirea efectivelor militare şi navale din Marea Neagră îngrijorează SUA. Normele internaţionale sunt încălcate de Moscova şi Ucraina este afectată de blocarea exporturilor sale dinspre Marea de Azov. Din SUA transmite pentru Euroatlantica Doina Saiciuc.
Reporter - Doina Saiciuc: În luna mai, Rusia a deschis noul pod peste Strâmtoarea Kerci, conectând Rusia de Peninsula Crimeea. Strâmtoarea Kerci este singurul pasaj maritim dinspre Marea de Azov spre Marea Neagră, iar acum întreg traficul maritim trebuie să treacă pe sub podul rusesc. Dacă patru ani de zile, efectele agresiunii Rusiei în estul Ucrainei au rămas mai mult sau mai puţin în limitele regiunii Donbas, în această vară, forţele navale ruseşti au escaladat hărţuirea vaselor comerciale ucrainene în Marea de Azov, blocând efectiv apele prin care trec 80 de procente din exporturile Ucrainei. Purtătoarea de cuvânt a Departamentului de Stat, Heather Nauert, a arătat într-o declaraţie că: "Acţiunile Rusiei de a împiedica tranzitul maritim sunt exemple ale campaniei continui de a submina şi destabiliza Ucraina şi de a ignora normele internaţionale. Cerem Rusiei să înceteze hărţuirea transportului maritim internaţional în Marea de Azov şi Strâmtoarea Kerci". Marea de Azov, sau Mica Mare Neagră, este considerată de specialişti o anexă a Mării Negre, separată de aceasta prin Peninsula Crimeea. Experţii în geopolitică spun că Rusia urmăreşte să îşi exercite controlul asupra Peninsulei Crimeea, pe care a anexat-o în 2014, ca şi asupra apelor înconjurătoare, punând bazele, astfel, unor acţiuni similare în regiunea Mării Negre. Invocând nevoia creşterii securităţii în jurul noului pod, Rusia a mutat nave, inclusiv nave de război din flotila caspică, în Marea de Azov. Ori, o dată în Marea de Azov, navele militare sunt utilizabile şi în Marea Neagră, ca şi în estul Mediteranei.
Radu Dobriţoiu: Domnule general, vorbim despre strâmtori. Să amintim şi de accesul din Marea Neagră în Marea de Azov, e adevărat, o strâmtoare secundară, dar şi ea, la rândul ei, din punct de vedere geografic, este o strâmtoare controlată de Rusia, în detrimentul Ucrainei.
Stan Petrescu: Sigur că Strâmtoarea Kerci, care nu este o strâmtoare foarte mare, nu are o lăţime mai mare de 3 kilometri şi adâncime de până la 80 de metri, dar este o strâmtoare internaţională şi sigur că este un abuz imens - ultimele ştiri ne anunţă că Ucraina ar vrea să tragă pe cale juridică la răspundere acest abuz al Federaţiei Ruse de a construi acest pod şi de a împiedica o navigaţie liberă pe această strâmtoare, adică, practic, îşi continuă abuzurile de mare putere regională, a luat întreaga peninsulă, Sevastopolul l-a întărit foarte tare, a refăcut întreaga flotă maritimă din Marea Neagră, au adus şi submarine, fac demonstraţii, ba chiar au indicat şi anumite puncte pe Marea Neagră în timpul unor aplicaţii cu muniţie reală. Sigur, fac şi demonstraţii de forţă aeriene, mai se hârjonesc unele avioane care fac poliţie aeriană pe Intermarium, din Marea Neagră până în Baltica, adică toate aceste chestiuni, să le spunem aşa, de hărţuire controlată, nu pot să scoată în evidenţă decât faptul că Rusia a redevenit o putere - o superputere - sau încearcă să atace statutul de superputere, în timp ce superputerea solitară - mă refer la SUA - profită... nu profită, ci încearcă tot mai mult să securizeze, să implice Alianţa, să atragă în acest dispozitiv al Intermarium, cum se vorbeşte, e un nou concept geopolitic, să întărească dispozitivele la frontiera estică a NATO şi UE şi astfel, ţări precum Polonia, Ţările Baltice, România şi Bulgaria, s-au creat anumite dispozitive, s-au concentrat anumite forţe ofensive, mă refer la forţe speciale. Iată, acest scut terestru Aegis, antibalistic, deci, care a creat o stare de ameninţare, pentru că Vladimir Putin a şi fost extrem de belicos, a spus că România devine o ţintă pentru Rusia tocmai pentru că la Deveselu s-a creat o asemenea instalaţie. Aşadar, a devenit, din punct de vedere geopolitic, de interes Marea Neagră şi de ce? De ce interesul creşte foarte mult şi mai ales, al strâmtorilor? Acum, trebuie să ştim că în urma Tratatului de la Montreux, din 1936, în 22 iunie, când însuşi Titulescu, la semnare, spunea, faţă de omologul său turc, că, iată, suntem un al doilea plămân în Marea Neagră, va fi o respiraţie mai puternică şi vom avea mai multă libertate de circulaţie, etc, etc. Sigur că tratatul dă libertate ţărilor riverane pentru circulaţie neîntreruptă, dar numai că în Bosfor impune anumite reguli privind trecerea unor nave militare. Şi încă de la vremea aceea, sigur, nu s-a putut proiecta cât va creşte forţa acestor nave, că submarinele se vor mai lungi, că înălţimea navelor va /.../, că puterea de foc, dar, totuşi, impune anumite reguli, se păstrează prevederea tratatului, că navele militare care nu sunt ale ţărilor riverane au un statut redus, 21 de zile, sunt însoţite, submarinele nu pot să treacă decât în anumite condiţii, etc. Iar Turcia guvernează această trecere în detrimentul Rusiei, care depinde, până la urmă, de tratat.
Radu Dobriţoiu: Şi Rusia speculează Tratatul de la Montreux, fiind ţară riverană, putând să îşi aducă aici oricâte nave militare /.../
Stan Petrescu: Fără îndoială. Are acest drept. Este ţară riverană, alături de Ucraina, alături de România, de Bulgaria, Georgia, Turcia.
Radu Dobriţoiu: Să aducem aminte că în această perioadă avem şi un exerciţiu de proporţii, condus de Rusia, cu peste 300.000 de soldaţi, la care, iată, există şi un parteneriat militar pe timpul exerciţiului, cu China şi cu Mongolia. Într-o altă zonă, bineînţeles, dar această punte nu poate fi omisă, atunci când vorbim de Turcia, ce face Rusia, pentru a provoca NATO şi ţările riverane din Alianţa Nord-Atlantică.
Stan Petrescu: Fără îndoială că anul trecut a făcut o demonstraţie de forţă la frontiera ei de vest Rusia şi mă refer la Zapat 2017, adică "Apusul" - nu? - cu 13-14.000 de militari, acum urmează Vostok...
Radu Dobriţoiu: Iar Vostok înseamnă "Răsăritul".
Stan Petrescu: Da. "Vostoka svet prişol v'Rumânskii krai" ("Lumina răsăritului a venit pe pământ românesc" - n.tr.) - îmi amintesc un vers dintr-o poezie când eram în şcoală - aşadar, Vostok 2018 angrenează o forţă de 300.000 de militari, de mii de avioane, de elicoptere, de nave. Vă imaginaţi că este o forţă extraordinară. Mongolia, iată, rămâne în continuare sub influenţa Rusiei, iar China cu 13.000 de militari participă. Sigur, China este extrem de interesant de văzut aici ce urmăreşte, tacticile, strategiile sau, pur şi simplu, rămâne pe registrul pe care l-a enunţat Putin şi anume, că ne bazăm pe o relaţie de încredere chiar şi în planul militar. Deşi ştim că relaţiile dintre ele au fost foarte ascuţite în istoria recentă a Chinei şi anume, pe râul Wusuli, când ruşii au trecut să îl ajute pe Mao, dar când s-au întors, au rămas pe malul chinezesc. Abia după restructurare au plecat şi au scris acel articol celebru chinezii: "Jos cu noii ţari!" Iată că acum au ajuns la o stare de împăcare în Siberia, ceea ce surprinde toate marile puteri care au interes să vadă ce se desfăşoară în zonă.
Radu Dobriţoiu: Vom reveni la Rusia. Avem şi o corespondenţă de la Moscova, primită de la Alexandr Beleavschi. Până atunci, Turcia pare prinsă în ce priveşte Marea Neagră, între propriile interese, angajamentele faţă de NATO şi relaţia cu Rusia. O situaţie complexă, ce influenţează Turcia în Marea Neagră, în contextul în care pendularea Ankarei între Washington şi Moscova s-a transformat în ultimii doi ani într-o aversiune deschisă faţă de SUA. Pe de altă parte, nici prietenia recentă cu Rusia nu este lipsită de neînţelegeri, fiind marcată de problema tătarilor din Crimeea şi campania militară din Siria, unde Turcia nu îl sprijină pe Bashar al-Assad şi nici o independenţă a kurzilor. Carmen Gavrilă a realizat o sinteză cu aceste informaţii pentru "Euroatlantica".
Carmen Gavrilă: Ankara nu are altă soluţie decât să încerce să obţină un echilibru în Marea Neagră între postura militară tot mai agresivă a Rusiei şi cooperarea multilaterală în regiune, lucru pentru care, evident, are nevoie de România şi de formatele regionale dedicate zonei. Ankara încearcă să capitalizeze rolul cheie în materie de securitate, recunoscut în Convenţia de la Montreux, pentru că ea controlează strâmtorile Dardanele şi Bosfor, atât că are piedici serioase din cauza instabilităţii din zona Mării Negre, iar marile strategii pe care şi le-a propus în regiune nu sunt niciodată aplicate în regiune din cauza sentimentului de stare de asediu care domină în ultimii ani politica externă turcă. Rămâne de văzut aşadar dacă Turcia va reuşi inclusiv financiar pe fondul crizei care îi marchează economia să ducă până la capăt, de exemplu, proiectul canalului Istanbul, anunţat cu aplomb la începutul acestui an. Este vorba despre un proiect ambiţios care teoretic ar aduce beneficii economice dar şi politice prin micşorarea presiunii puse pe transportul prin strâmtoarea Bosfor, prin care trec anual aproximativ 50.000 de vase. Turcia are în plan un canal de 45 km, care să treacă prin Istanbul, să lege Marea Neagră de Marea Marmara şi care să includă şi trei tuneluri submarine pentru maşini. În plus, autorităţile turce vor să construiască lângă acest nou drum şi un aeroport, dr la un an de la anunţ autorităţile turce nu au comunicat cât va costa proiectul şi nici cât va dura până la finalizare. E drept că între timp Turcia suferă din cauza deprecierii monedei naţionale, a cheltuielilor cu operaţiuni militare în Siria şi împotriva PKK, dar şi a relaţiilor inclusiv economice tot mai tensionate cu Statele Unite. Toate acestea distrag cumva atenţia Ankarei de la o strategie coerentă pentru Marea Neagră, fie ea geopolitică sau economică.
*
Radu Dobriţoiu: Sinteză semnată de Carmen Gavrilă. Domnule general, Turcia are multe planuri dar nu pare să aibă o atitudine coerentă în privinţa Mării Negre, pentru că aici sunt două interese care clar se ciocnesc, este ciocnirea unor coloşi, vorbim aici despre Alianţa Nord-Atlantică şi despre Rusia. Turcia balează între cele două puteri.
Stan Petrescu: Păi, dacă-mi permiteţi, haideţi pe scurt să vedem ce înseamnă Marea Neagră, această mare de circa 436.000 de kilometri pătraţi şi care se vede în întregimea malurilor sale de la 11.000 de metri. Ea constituie o verigă foarte, foarte importantă, pentru că face legătura dintre arealul euro-atlantic, pe de o parte, şi Orientul Apropiat, hai să zicem, şi Orientul extins, Asia centrală, fiind un punct nodal pentru fluzurile energetice. Deci, pe de o parte, există un flux al producătorului de energie, ne referim la Orient, Caspica şi Asia Centrală, către un consumator de energie foarte important care este Occidentul. Al doilea flux este de natură, dacă vreţi, geostrategică, şi anume, comunitatea euro-atlantică este exportatoare de securitate pe acest areal, Marea Neagră - Orientul Apropiat...
Radu Dobriţoiu: Şi democraţii /.../
Stan Petrescu: Şi democraţii, fără îndoială, valorile democratice însoţesc toate misiunile lor. Şi ei sunt exportatorii de securitate, arealul euro-atlantic. Şi cine sunt consumatorii? Păi, să trecem iar în Orient, dăm acolo de Siria, de Iran, de Irak, de Afganistan...
Radu Dobriţoiu: De Turcia, implicată cu trupe în Siria.
Stan Petrescu: Sigur că Turcia aici, ea doreşte să devină un fel de neocalifat, să îşi reia vechile ei tradiţii...
Radu Dobriţoiu: Doctrina neo-otomanistă...
Stan Petrescu: Neo-otomanistă, sigur că da. Vrea să revină, la vechile ei hotare în nici un caz, dar la vechea ei putere şi are cu ce, pe de o parte, iar pe de altă parte, ea vrea să-şi pună un cap de pod puternic pentru a stopa dorinţa kurzilor de a reînfiinţa un Kurdistan, ştiind că cea mai mare suprafaţă şi cea mai mare cantitate de populaţie este pe teritoriul turc.
Radu Dobriţoiu: Canalul Istanbul - nu este prins în Convenţia de la Montreux, ceea ce îi va conferi Turciei noi puteri.
Stan Petrescu: Sigur, este o investiţie aici. şi când s-a făcut canalul Suez şi Panama, pe timpul lui Ferdinand de Lesseps, au fost interese economice. Aşa cum podurile leagă teritorii terestre şi cel mai vechi pod este cel de la Cambridge, podul de peste Cam şi celebra universitate, aşa şi strâmtorile leagă părţi din oceane şi din mări. Sigur că acest canal probabil că îl vede într-un interes economic să aibă o porţiune a sa pe unde să-şi transportă materialele şi să perceapă mai multe taxe, să-şi modernizeze căile de comunicaţii, practic, să-şi modernizeze Turcia. Numai că este un proiect faraonic şi nu ştim cât îi va costa şi dacă îşi pot menţine acest ritm de construcţie a acestui canal. Sigur că aduce avantaje economice.
Radu Dobriţoiu: Rusia deţine cel mai mare litoral la Marea Neagră, cu doi piloni importanţi, Crimeea şi flota Mării Negre. Periodic, aviaţia rusă execută zboruri în apropierea navelor NATO şi din ce în ce mai des intră în spaţiul aerian aliat. Mai multe informaţii despre forţele ruseşti la Marea Neagră avem în corespondenţa transmisă de la Moscova pentru "Euroatlantica" de Alexandr Beleavschi.
*
Alexandr Beleavschi: După regunoaşterea unilaterală a regiunii separatiste georgiene Abhazia, în 2008, şi anexarea Crimeei, în 2014, Rusia controlează aproximativ trei sferturi din fostul litoral sovietic al Mării Negre, care este însă şi singura zonă în care Rusia este implicată în conflicte deschise sau îngheţate. În acest fel, ea poate aplica teoretic aşa-numita strategie A2/AD la nivelul întregului acvatoriu al Mării Negre şi al strâmtorilor, apelând exclusiv la arme convenţionale, în primul rând la rachetele de croazieră navale şi aeriene Kalibr. Această strategie are doi piloni: Crimeea, pe care oficialii ruşi o numesc bastion inexpugnabil şi autosuficient din punct de vedere militar, şi flota Mării Negre, modernizată în ritm prioritar după dispariţia restricţiilor impuse de tratatele cu Ucraina. Flota rusă îşi proiectează influenţa până în estul Mediteranei, unde şi-a permanentizat prezenţa. La începutul lunii, în Mediterana de Est a avut loc unul din cele mai mari exerciţii navale ruseşti. Zeci de nave, inclusiv din flota Mării Negre, au fost testate în condiţii reale de luptă în campania din Siria. Pe fondul conflictului din estul Ucrainei, NATO şi-a permanentizat prezenţa rotativă în Marea Neagră, stârnind iritarea Rusiei, care o acuză de încălcarea de facto a Convenţiei de la Montreux, nu însă şi de iure, periodic, aviaţia rusă execută zboruri demonstrative în apropierea navelor şi obiectivelor militare NATO din Marea Neagră. Ucraina, cu o forţă navală nesemnificativă, îşi propune să construiască în viitor o flotă de mic tonaj pentru a se opune navelor ruseşti în primul rând în Marea Azov, de mică adâncime. În ultima perioadă, aici au avut loc incidente cu implicarea navelor de pescuit şi comerciale din cele două ţări. O prioritate absolută pentru Rusia este securitatea postului strategic peste strâmtoarea Kerci, dată în folosinţă în primăvara acestui an. Din punct de vedere militar, experţii disting trei arii strategice de apărare şi proiecţie a forţei de către Rusia. Prima este estul Mediteranei şi baza navală rusă de la Tartus, în Siria, de unde rachetele Kalibr pot atinge obiectivele din Orientul Mijlociu, Africa de Nord şi Europa. Cea de a doua zonă este Marea Neagră, împreună cu strâmtorile şi Marea Azov, având ca adversar potenţial NATO şi Statele Unite. Totodată, Rusia se opune înfiinţării în Marea Neagră a unei forţe navale permanente a NATO. Politic, Rusia se bazează aici şi pe relaţiile sale cu Turcia, care controlează strâmtorile, şi este interesată în menţinerea Convenţiei de la Montreux. Cea de a treia zonă strategică este nordul Mării Negre, inclusiv Transnistria, cu Ucraina ca principal adversar şi potenţial cap de pod pentru forţele NATO. Admiterea Ucrainei şi Georgiei în NATO rămân pentru Moscova linii roşii.
*
Radu Dobriţoiu: Domnule general Stan Petrescu, cum poate contracara NATO în Marea Neagră acţiunile Rusiei?
Stan Petrescu: Sigur că şi NATO dispune de un registru întreg de misiuni pentru a contracara influenţa puternică a Rusiei la Marea Neagră, şi anume, s-au pus în practică deja deciziile luate în Ţara Galilor şi la Varşovia, instrumentele de lucru vor fi cele de descurajare şi dialog, o mai bună stabilitate şi fără vulnerabilităţi la Marea Neagră, descurajarea prin toate măsurile la frontiera de est a NATO, şi mă refer la Marea Baltică şi la Marea Neagră, forţe de reacţie rapide pe toată această frontieră, cu un nivel de pregătire foarte, foarte ridicat; după cum ştim, s-a înfiinţat şi o brigadă multinaţională în România, prezenţă militară sporită mai multă la Marea Neagră, prin toate categoriile de forţe, terestre, aeriene etc., combaterea propagandei ruse şi, în sfârşit, a nu face ceea ce doreşte inamicul, iată!
Radu Dobriţoiu: "Euroatlantica" la final, tema ediţiei: strâmtorile şi securitatea la Marea Neagră. Invitat în studio a fost generalul de brigadă în rezervă, profesor universitar doctor Stan Petrescu. Sunt Radu Dobriţoiu, realizatorul "Euroatlantica" şi, alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă mulţumesc pentru că ne-aţi ascultat la Radio România Actualităţi.