Orientul Mijlociu: noi evoluţii

Realizator: Radu Dobriţoiu - Realizator: Astăzi ne îndreptăm atenţia spre Orientul Mijlociu, unde criza provocată de autointitulatul Stat Islamic în Irak şi Siria a fost dublată de situaţia din Yemen, unde ministrul de externe a solicitat intervenţia terestră cu trupe împotriva rebelilor şiiţi houti, care au preluat astăzi controlul asupra Palatului prezidenţial din Aden, în sudul Yemenului, unde şeful statului s-a refugiat înainte de a fugi în Arabia Saudită. Pe fondul acestor lupte, gruparea Al Qaida a atacat astăzi închisoarea centrală Mukkala, din sud-estul Yemenului, şi a eliberat peste 300 de deţinuţi, printre care şi un lider al său, indică o sursă locală citată de Agenţia France Presse. Între timp, Arabia Saudită continuă demersurile pentru a mări coaliţia militară formată pentru a restaura guvernul condus de preşedintele Abed Rabbo Mansour. Pe de altă parte, potrivit unui raport prezentat de Consiliul de Securitate de experţi ONU, peste 25000 de luptători străini din aproximativ 100 de ţări au legături cu reţeaua Al Qaida şi cu gruparea teroristă Statul Islamic. Informaţia a fost publicată astăzi de NBC News. În Siria şi Irak, forţele aeriene americane au lovit noaptea trecută din nou poziţii militare ale ISIS lângă Kobane, Beiji, Fallujah şi Ramadi. Inivitatul ediţiei este analistul politico-militar Claudiu Degeratu.
Domnule Claudiu Degeratu, bine aţi revenit la Radio România Actualităţi.
Claudiu Degeratu: Bună seara.

Realizator: Putem spune că Orientul Mijlociu arde, Yemenul s-a alăturat la problemele deja existente în Orientul Mijlociu.
Claudiu Degeratu: Da, Yemenul era alăturat încă din Primăvara Arabă, ca să spunem aşa. Ceea ce avem acum este de fapt o intensificare şi mai ales o cădere totală a structurilor statale, iar preocuparea analiştilor este spre ce scenariu se îndreaptă Yemenul în perioada următoare: vom avea de-a face cu un stat eşuat sau vom avea de-a face cu un haos chiar mai mare decât în Siria?

Realizator: Bine, Yemenul nu era echilibrat nici înainte de această criză accentuată, provocată de miliţiile şiite houti. Tot timpul au fost acolo probleme în ultimii ani şi se compara la un moment dat Yemenul cu Afganistanul ca zonă nesigură.
Claudiu Degeratu: Da, iar istoricii din anii '70 şi '80 comparau Yemenul de fapt cu Vietnamul şi probabil că ar trebui cumva să revedem un pic din istoria postbelică a Yemenului, să înţelegem că de fapt nu au existat perioade chiar atât de lungi de stabilitate ale acestui stat. El este format de fapt din cele două entităţi, Yemenul de Nord şi cel de Sud, şi întotdeauna a existat o luptă şi tribală, şi religioasă care a alimentat schimbările de regim din Yemen.

Realizator: Vom vedea pe parcursul emisiunii de ce această criză amplificată din Yemen ne interesează şi vorbim un Orient Mijlociu care parcă a luat foc, pentru că Arabia Saudită şi-a asumat rolul de lider şi a format o coaliţie militară pentru a interveni împotriva acestor miliţii şiite houti, care au înlăturat un regim existent prin forţă militară, cu trupe paramilitare, cu sprijin din partea Iranului. Arabia Saudită, Iordania şi alte state se alătură acestei coaliţii, pentru a ataca miliţiile houti. Se vorbeşte din ce în ce mai des de o intervenţie militară terestră cu trupe, deja există intervenţie cu forţe aeriene.
Claudiu Degeratu: Da, în primul rând, ceea ce ar trebui să surprindă, pentru cei care încearcă să înţeleagă ceva din esenţa conflictului din Yemen este similitudinea coaliţiei cu cea din timpul războiului civil din 1962 şi 1970, atunci când aceleaşi ţări importante, între care Arabia Saudită, Egiptul, Sudanul şi altele au încercat să intervină în Yemen, să susţină conflictul civil din această ţară şi, bineînţeles, cu efecte negative dezastruoase nu numai pentru Yemen, dar şi pentru ţările care au sprijinit aceste intervenţii. Deci Yemenul este un punct chiar mai sensibil decât Irakul, pentru că pune în evidenţă de fapt importanţa unor rute geostrategice...
Realizator: Vorbim de Strâmtoarea Bab el-Mandeb?
Claudiu Degeratu: Da, şi bineînţeles de interesele europene şi americane directe în această regiune.

Realizator: Să spunem pentru ascultători, Yemenul poate influenţa inclusiv navigaţia prin Canalul Suez, pentru că înainte de a ajunge la Canalul Suez navele din Marea Arabiei trebuie să treacă prin Strâmtoarea Ba el-Mandeb şi după aceea Golful Aden înainte de a ajunge în Canalul Suez. Odată deţinut controul acolo, se poate controla practic intrarea şi ieşirea navelor de orice fel în şi dinspre Canalul Suez. Situaţia din Orientul Mijlociu este în atenţia Uniunii Europene şi a NATO, cu accent pe evoluţia din Libia, dar şi pe evoluţia din Tunisia şi pe ameninţările la adresa NATO şi a Uniunii Europene. Se aminteşte din ce în ce mai des de conflicte în apropierea Europei. Transmite de la Bruxelles Cerasela Rădulescu:

Cerasela Rădulescu: Răspunsul Uniunii Europene la ameninţările teroriste a fost dezbătut şi săptămâna aceasta în Parlamentul European, în prezenţa secretarului general al NATO, Jens Stoltenberg, şi a coordonatorului antiterorist al Uniunii Europene, Gilles de Kerkhof. Eurodeputaţii din Comisia de politică externă şi cei doi oficiali au discutat şi despre situaţia din Tunisia după atentatul recent, soldat cu moartea mai multor europeni, dar şi din Libia, unde miliţiile islamiste întreţin o stare de haos cu sprijinul unor organizaţii teroriste. Secretarul general al Alianţei Nord-Atlantice, Jens Stoltenberg, a descris timpurile actuale drept cruciale pentru generaţiile următoare, cu noi ameninţări de securitate atât la adresa NATO, cât şi a Uniunii Europene.

Jens Stoltemberg: În Orientul Mijlociu şi în Nordul Africii asistăm la conflicte şi tensiuni, violenţă barbară şi acestea sunt aproape de graniţele noastre. Aceste conflicte din zona respectivă sunt importate şi pe străzile din Europa. Am avut deja două atentate recente la Paris şi Copenhaga şi trebuie să fim pregătiţi la astfel de ameninţări la adresa securităţii noastre.
Cerasela Rădulescu: Într-un document al Parlamentului European legat de situaţia din zonă se spune că este nevoie de un dialog strategic al Uniunii Europene cu aceste state din Orientul Mijlociu şi Nordul Africii şi că este nevoie de un răspuns comun european eficient împotriva propagandei jihadiste. Între timp, Uniunea Eropeană este preocupată şi de situţia din Yemen. Şefa diplomaţiei, Federica Mogherini, care are discuţii intense şi la Lausanne pentru încheierea unui acord cu Iranul, a reacţionat la Bruxelles în numele Uniunii Europene, exprimând îngrijorarea acesteia. Ultimele evenimente din Yemen au agravat considerabil o situaţie deja fragilă în ţară şi riscă să aibă grave consecinţe regionale, spunea astăzi doamna Mogherini în urma intervenţiei militare declanşate de către Arabia Saudită pentru a contracara înaintarea rebelilor şiiţi susţinuţi de către Iran.
Realizator: Rebelii şiiţi susţinuţi de Iran. Arabia Saudită, care susţine forţele care luptă cu miliţiile şiite sprijinite de Teheran. Nu este un joc de cuvinte, domnule Claudiu Degeratu, vorbim de un adevărat război prin interpuşi.

Claudiu Degeratu: Da, probabil că este cel mai vizibil dintre toate conflictele din Orientul Mijociu şi cred că el se va amplifica îngrijorător, pentru că mă uit, de exemplu, la zona de sud a Yemenului, unde există o puternică mişcare de orientare de stânga, sprijinită până în 1990 de URSS, de Federaţia Rusă, şi mă întreb de fapt cam care va fi tendinţa în această zonă a Yemenului. Probabil că acest conflict prin interpuşi s-ar putea să genereze de fapt o nouă partiţie de facto a Yemenului în vechile entităţi, Yemenul de Nord şi Yemenul de Sud. Acesta este scenariul care mă preocupă cel mai mult. Sigur, celălalt este cel de haos total, care să mai dureze o perioadă mai lungă şi, bineînţeles, întrebarea care este pe buzele tuturor este care va fi formatul prin care comunitatea internaţională va încerca să soluţioneze, pentru că nu sunt nici foarte optimist în ceea ce priveşte contribuţia operaţiunii coaliţiei formate din ţările din Consiliul Golfului, din motivul simplu că este, ca să spun aşa, ceva mai prematur, nu există o strategie politică în spate...
Realizator: Experienţă nu există şi toate coaliţiile arabe făcute până acum putem spune sincer că au eşuat chiar şi în faţa Israelului, adică nu a avut succes până acum nicio operaţiune de genul ăsta, tip coaliţie.

Claudiu Degeratu: Da, chiar am văzut o analiză a primei zile a operaţiunii aeriene conduse de Arabia Saudită, o evaluare vest-europeană care punea accentul pe faptul că nu s-a reuşit nici măcar primele obiective să se atingă în ceea ce priveşte anihilarea prezenţei aeriene posibile din partea forţelor Yemenului. Pentru că avem o zonă de conflict complexă, nu este vorba numai de conflictul şiit-sunit, ci este vorba de prezenţa unor miliţii tribale, este vorba e prezenţa acestor mişcări de secesiune sunite, există partidul de opoziţie sunit, există mişcarea socialistă din Yemenul de Sud, adică există un conflict multiplu şi chiar dacă Arabia Saudită încearcă să ajute forţele loiale fostului regim sau actualului regim, în viziunea lor, acest lucru va duce de fapt la dezvoltarea unor structuri teroriste de tip Al-Qaida în detrimenul houti sau al altor structuri care vor fi lovite de operaţiunile saudite. Deci e foarte greu şi există o dilemă strategică aici şi pentru Washington, şi pentru Bruxelles: cum se va reuşi să se ajute sau să ajute anumiţi factori interni, forţe interne politice din Yemen, să stabilizeze situaţia?

Realizator: Vin în sprijinul celor spuse de dumneavoastră cu informaţii din această seară. Aţi amintit acolo de miliţii şiite de tip tribal, de forţe loiale fostului preşedinte care se opun acestor miliţii, am adus eu aminte şi colegul meu Dragoş Ciocîrlan chiar va insista pe această informaţie, de intervenţia chiar cu sprijin militar direct din partea Iranului. Astăzi, în portul Aden au debarcat nişte trupe. Arabia Saudită a negat prin ambasadorul său la Naţiunile Unite că ar fi trupe saudite acestea. Nu se ştie încă de partea cui şi pe cine reprezintă aceste trupe. Lucrurile acolo încep să devină din ce în ce mai dezorganizate şi, din păcate, aşa cum aţi spus, un Yemen instabil favorizează crearea unor zone unde se pot dezvolta formaţiuni teroriste cum este Al-Qaida şi îşi pot face tabere de antrenament şi îşi pot înfiinţa cartiere generale.
Reuters informează în această seară că statele participante la negocierile privind programul nuclear iranian vor da un comunicat care va menţiona că s-au făcut destule progrese de către Teheran, astfel încât discuţiile pot continua până la termenul final, prevăzut pentru 30 iunie. Reamintesc ţările care negociază cu Iranul pentru a preveni construirea bombei nucleare de către Teheran: Marea Britanie, China, Franţa, Germania, Rusia şi Statele Unite. O carte importantă jucată de Teheran, domnule Claudiu Degeratu, această negociere şi bunăvoinţă demonstrată în timpul negocierilor privind programul nuclear.

Claudiu Degeratu: Da, şi cred că a existat şi o strategie de a câştiga destul de mult timp care a fost încurajată şi de către Washington, pentru că mai important era un acord decât o finalitate drastică sau după un scenariu care să convină numai unei părţi. Din acest punct de vedere, orice mic progres anunţat printr-un acord în viitoarele zile sau săptămâni va fi important pentru ambele părţi. Este ceea ce unii analişti numesc parte a moştenirii pe care o va lăsa preşedintele Obama. Pe lângă Cuba, şi Iranul, şi probabil e şi plecarea din Afganistan. Adică există această tendinţă a administraţiilor democrate de la Washington de a încerca să deschidă noi procese de apropiere şi pace şi acest lucru a fost mai important. Pe acest fond, negocierile au fost constructive mai ales din partea Washingtonului. Nu ştiu din partea Iranului, nu avem atât de multe informaţii, dar din partea Washingtonului aşa se vede, iar nemulţumirile dinspre Israel sau dinspre alte ţări mai critice, chiar din Congresul american, anumite părţi din sfera politică americană, lasă să se înţeleagă că Iranul nu a făcut atât de multe concesii pe cât s-ar fi aşteptat Washingtonul. Vom vedea.
Realizator: Două puteri importante în regiune, Iranul şi Arabia Saudită. Tot agenţia Reuters prezenta astăzi informaţii în care se anticipa că Arabia Saudită, în funcţie de atitudinea Iranului în acest program nuclear, va putea cere propriul program nuclear şi, de ce nu?, intenţia Arabiei Saudite de a-şi construi un arsenal propriu nuclear...

Claudiu Degeratu: Este o speculaţe pentru moment, care însă are la bază o certitudine, că această tehnologie nucleară este foarte atractivă pentru toate ţările importante din Orientul Mijlociu. Deci nici Arabia Saudită nu poate fi exclusă că nu se gândeşte la evaluarea unui asemenea scenariu, să dezvolte un program nuclear pe fondul acestei dezvoltări pozitive a relaţiilor cu Iranul, acela de a continua măcar programul civil nuclear. Sigur, ca şi în cazul Egiptului sau în cazul altor ţări, Pakistanul, aceste ţări au acces mai devreme decât ne aşteptăm noi la tehnoogia inclusiv militară nucleară, trebuie să fim foarte realişti şi să luăm încalcul şi acest lucru. Dar până la speculaţia că totuşi va exista o opţiune strategică importantă a Arabiei Saudite spre un arsenal nuclear, mai avem destul de multe etape de parcurs.
Realizator: Iranul a intrat în Yemen sprijinind miliţiile şiite de acolo chiar în timpul acestor tratative nucleare, cu scopul - spun analiştii - de a controla Strâmtoarea Bab el-Mandeb. Informaţii despre atitudinea Teheranului, dar şi despre ultimele evoluţii din Siria şi Irak, în corespondenţa transmisă de la Ierusalim de Dragoş Ciocîrlan.

Dragoş Ciocîrlan: Campania militară condusă de Arabia Saudită în Yemen continuă de opt zile. Imperialismul iranian a determinat Arabia Saudită să iniţieze atacuri împotriva miliţiilor şiite houti sprijinite de Teheran. Este evidentă maniera cinică în care Iranul a intervenit în Yemen, sprijinind miliţiile şiite în timpul tratativelor nucleare, pentru a ocupa teritorii din Yemen, dar mai ales cu scopul de a controla Strâmtoarea Bab el-Mandeb. Iranul a profitat de efortul american pentru a obţine progrese în negocierile nucleare, a sprijinit rebelii şiiţi din Yemen ştiind că Washingtonul va evita să critice pentru a nu afecta şansele unui acord cu Teheranul. Este de aştptat o intervenţie terestră majoră a Arabiei Saudite în Yemen împotriva rebelilor şiiţi. În sudul Yemenului, astăzi o grupare afiliată la Al-Qaida a luat cu asalt închisoarea centrală şi a eliberat 300 de deţinuţi, între care şi un lider al organizaţiei teroriste. În timp ce în Irak armata i-a îndepărtat pe jihadiştii Statului Islamic din Tikrit, în Siria teroriştii au capturat cea mai mare parte a taberei de refugiaţi palestinieni Yarmuk, un cartier la periferia Damascului. Au loc confruntări în interiorul taberei cu grupuri de palestinieni membri ai unei facţiuni autointitulate Al Magdis. Este incursiunea cea mai profundă a ISIS în zona cpitalei siriene. Dacă jihadiştii preiau controlul în totalitate, ISIS ameninţă sediul preşedintelui Bashar al Assad. Cartierul a fost în ultimii ani când sub controlul lui Assad, când în mâinile rebelilor suniţi moderaţi. Între timp, preşedintele american, Barack Obama, a notificat Egiptul că ajutorul militar suspendat în 2013 se reia pentru a susţine efortul de a întări capacităţile de luptă împotriva extremiştilor din regiune. Asistenţa militară americană pentru Egipt include avioane F16 şi rachete. De notat că în această săptămână Liga Arabă a aprobat crearea unui cartier general interarme.
Realizator: Regăsim Iranul din nou implicat în zonă şi reiese foarte clar din corespondenţa lui Dragoş Ciocîrlan. Putem spune că, iată, într-un fel istoria se repetă. Există pe palierul diplomatic, de această dată, în regiune o anumită confruntare, de această dată, am spus, diplomatică între Iran şi Turcia./mdudea/gioan
Claudiu Degeratu: Da. Era de aşteptat sau era şi cea mai importantă preocupare strategică la Ankara, momentul în care Iranul nu va mai căuta în primul rând un doialog strategic cu Turcia pentru echilibrul în Orientul Mijlociu, ci îşi va dezvolta propriile linii de acţiune, după aceea urnn probabil să aştepte o reacţie din partea Turciei. Toate aceste schimbări din Orientul Mijlociu afectează direct şi Turcia, prin intermediul sau fără acţiunile Iranului, dar implicarea mai activă a Iranului mai ales în Irak, aceasta preocupă cel mai mult Turcia. De ce? Pentru că Iranul acum se coordonează cu Irakul, dar şi cu miliţiile kurde, pentru implicare în Siria şi deci există deja anumite capete de pod şi strategice şi conceptuale de politici pe care Iranul încearcă să le dezvolte având contacte cu diferite forţe...
Realizator: Siria, Bashar al-Assad, de asemene Irak, Tikrit, forţe din brigada Badr. Vom vorbi despre asta pentru că Iranul continuă să se implice în toate ţările din Orientul Mijlociu, fie în mod direct, cum se întâmplă în Irak, Siria şi Yemen, fie prin acţiuni de tip informativ, în timp ce încearcă pe de altă parte să îşi demonstreze, cum am spus, bunăvoinţa, cu unprogram nuclear care nelinişteşte. Teheranul profită de războaiele civile şi, aşa cum este cazul Irakului, câştigă influenţă.
Redactor - Doina Saiciuc: Sigur că dacă Teheranul ar obţine arma nucleară, rolul Iranului la nivel regional şi global s-ar amplifica uriaş. Teheranul a făcut deja semnificative mutări în ceea ce este marele joc al geopoliticilor Orientului Mijlociu, prin acţiuni care dispută influenţa şi prestigiul SUA şi care dau frisoane aliaţilor Americii. În vreme ce s-a angajat în negocieri nucleare, Teheranul a pofitat de faptul că Washingtonul consideră prioritar acordul nuclear, Rezultatul a fost acela că Iranul, prin grupurile militante pe care le sponsorizează, a devenit un jucător cheie în conflictele din ţările vecine până la malul Mediteranei. Or astăzi principala sursă de turbulenţă şi violenţă care ameninţă Orientul Mijlociu o constituie cele patru războaie civile din Irak, Siria, Yemen şi Libia. Într-o audiere în Comitetul pentru servicii armate al Senatului, expertul Kenneth Pollack de la Centrul pentru politica Orientului Mijlociu al Institutului Brooking's a recomandat administraţiei americane ca înainte de a începe să se adreseze problemelor mai adânci ale eşecului statal musulman in Orientul Mijlociu să încerce să elimine sau să reducă aceste motoare ale instabilităţii, adică să pună capăt războaielor civile. Este absolut crucial, a spus expertul american, ca SUA să recunoască faptul că în ultimii doi - patru ani Iranul a câştigat o mai mare influenţă în Irak decât a avut oricând după cucwerirea otomană a Mesopotamiei. Unele din aceste războaie civile ameninţă direct interesele SUA, în special cele din Irak şi Libia, importante producătoare de petrol. Toate aceste războaie civile, însă, ameninţă indirect interesele SUA, fiind o sursă a grupurilor teroriste, radicalizand populaţiile regiunii şi atrăgând intervenţiile regiunilor vecine în războaie pe care nu le pot câştiga. Expertul american a insistat în faţa senatorilor că cea mai bună şi mai realistă cale de a reduce şi elimina influenţa iraniană nefastă în regiune este de a vindeca rănile regiunii, de a reconstrui statele eşuate şi de a pune capăt războaielor civile. Ar fi un efort foarte dificil, dar unul care poate reuşi.
Realizator: Dle Degeratu, trebuie să concluzionăm, pentru că, iată, regăsim Iranul peste tot. Tikritul a fost elibera recent, dacă este să ascultăm declaraţiile făcute de priml ministru irakian. Eu cred că încă mai sunt probleme acolo, cunoscând modul de acţiune al ISIS, dar şi acolo regăsim consilieri militari iranieni.
Claudiou Degeratu: Da, este un fel de complementar al expertizei militare americane în regiune. După cum vedeţi, orice putere regională are şi o dimensiune militară a asistenţei, că discutăm de Iran sau discutăm de alte ţări mai importante din regiune.
Realiaztor: Poate că de data aceasta sprijinul militar pentru recâştigarea Tikritului a fost unul binevenit din partea Iranului. Încheiem pe o notă optimistă.