Misterele Bucureștilor

Dacă aveaţi impresia că în materie de legi, birocraţie şi... fantezie tipic româneşti le-aţi cam văzut pe toate, vă înşelaţi amarnic! O nouă culme a..., nici nu ştiu a cui..., a... culmilor, poftim, este această farsă deja cu Bucureştiul care ar urma să găzduiască în 2020 nişte meciuri din cadrul turneului final al Campionatului European de fotbal – treabă care necesită câteva lucruri fără de care orice discuţie pe acest subiect ar fi inutilă.

Printre ele: linie directă de metrou de la aeroport către oraş şi... un stadion. Cum însă în România unu plus unu nu fac neapărat doi, pe principiul celor două bile de fier din celebrul banc în care românului pus să asambleze ceva din ele, una i s-a stricat şi pe cealaltă i-a furat-o, de metrou spre aeroport încă nu ne-am apucat, iar dacă ne-am apuca tot n-am avea cum să-l terminăm în patru ani, iar stadion avem, dar e închis!

Cu toate astea ne încăpăţânăm să vorbim şi de una şi de alta ca şi cum, cu un feliu de meşteşug ştiut numai de Ăl de Sus şi de alţi câţiva... Aleşi, astfel de probleme se rezolvă de la sine!

Încă ceva şi-mi închei pledoaria – hotărâţi dumneavoastră cine e vinovat, cine trebuie condamnat, activat, reabilitat, resuscitat, decorat, împăiat şamd: aşa cum chelului îi trebuie tichie de mărgăritar, tot aşa Bucureştiului pare să nu-i ajungă iminenta ratare a obiectivului propus pentru 2020; drept pentru care şi-a propus unul şi mai ambiţios pentru 2021: capitală culturală europeană. Aşteptăm prin urmare pentru 2022... Expoziţia Mondială?