Dieta anti-îmbătrânire: Un desert făcut din dragoste și de literatură

O nouă dietă anti-îmbătrânire include în meniu vinul roşu, ciocolata şi cafeaua.

Bineînţeles că nu exclusiv, şi nici în exces, dar dacă mai continuă mult cu astfel de descoperiri şi recomandări oamenii de ştiinţă ne vor transforma în curând cinele romantice… în mese de sanatoriu.

Aşa că un meniu ceva mai potrivit pentru cele două zile de februarie dedicate celebrării în masă, dar şi… la masă a iubirii putem găsi în literatură:

Unde pare că totuşi iubirea nu trece foarte des prin stomac, aşa că e destul de greu de confecţionat un meniu al iubirii bazat pe ficţiune.

Căci, în primul rând, dacă te apuci să iei la bani mărunţi povestea asta cu iubirea, observi că în mitologie mărul nu i-a ţinut de foame lui Paris şi nici prea multă iubire nu i-a adus, lui Romeo şi Julietei lui nu părea să le pese prea mult de cină, iar prin basme cu greu găseşti fete de împărat dedicate artei culinare.

Şi când dai peste câte una observi că pune sarea-n bucate pentru a-şi înfrunta tatăl cel hapsân, nu pentru a-şi cuceri alesul.

Ca să nu mai vorbim de mâncăii din romanele de capă şi spadă, care erau mai degrabă puşi pe sfadă decât pe iubit.

Deşi, în vremurile mai noi, apetit pentru ambele pare a fi insuflat personajelor sale Hemingway, el însuşi combatant de frunte pe ambele fronturi.

Şi pentru că a venit vorba despre front, în „Adio, arme”, apetitul dragostei pentru gastronomie pare a atinge cote… acceptabile. De altfel, povestea de dragoste dintre Frederic şi Catherine, mi se pare a fi mai degrabă o înşiruire de mese pasionate decât o mare… pasiune romantică.

Mesele însă au stil italian din belşug şi pot fi o bună sursă de inspiraţie, măcar la capitolul desert. Căci un zabaliogne, ca cel degustat la sfârşitul uneia dintre primele mese ale cuplului, se poate face uşor, dar poate impresiona mult!

Întâi însă asiguraţi-vă că aveţi cu ce fel de vin licoros înlocui, în cazul cel mai probabil că nu-l aveţi prin casă, vinul de Marsala.

Oricum la capitolul ingrediente aveţi nevoie, pentru 2 persoane, de:

• 4 gălbenuşuri
• 6 linguri de zahăr pudră
• 80-100 de ml de vin Marsala (sau un vin alb mai dulce)

Mod de preparare:

Amestecaţi într-un bol de inox gălbenuşurile cu zahărul şi cât le amestecaţi bine puneţi pe foc şi o oală cu apă pentru a le bate apoi la bain marie.

Însă, aici, la capitolul „bătut serios cu telul”, dragostea cere totuşi ceva sacrificii, pentru că măcar 10, 15 minute trebuie să amestecaţi serios.

La un moment dat însă, atunci când încep să se lege ca la maioneză - nu ca la omletă, aveţi grijă! - puteţi începe să picuraţi şi câte un strop din cei aproximativ 100 de mililitri de vin licoros.

De servit, sosul Zabaglione se poate servi simplu, peste câteva bucăţele de portocale amestecate cu pişcoturi de şampanie mărunţite, pudrat cu scorţişoară şi asezonat cu un citat din alt roman al lui Hemingway, care vă invită să vă bucuraţi de ce aveţi, căci:

Dacă nu există "pentru multă vreme", nici "pentru restul vieţii noastre", nici "de acum înainte", şi există doar "acum", ei bine, atunci să-i mulţumim clipei prezente.