Visul de a "locui într-o sculptură"

Poate ca unui artist plastic - pictor si sculptor, precum Ștefan Râmniceanu, era firesc sa i se indeplineasca visul de "a locui intr-o sculptura".

Recent, la vernisarea, dupa 26 de ani de absenta din tara, a unei ample expozitii si a spectaculoasei sale case-atelier, academicianul Razvan Theodorescu afirma ca "premiul pe anul 2014 al Academiei Romane, pentru creatia plastica, sigur ii va fi acordat lui Stefan Râmniceanu, care il omagia inca din 1988 pe Constantin Brancoveanu, dar care si-a construit si casa din vis".

Vis pe care il veti putea cutreiera, cu puterea imaginatiei, printre imaginile sonore prinse in radio-documentarul intitulat "Sa locuiesti intr-o sculptura".

Cu un gest a cărui semnificaţie simbolică se impune de la sine, Ștefan Râmniceanu revine pe simezele româneşti după 26 de ani de la ultima sa expoziție la Curtea Veche din București (Ferecătura, 1988).

Atunci se aniversau curajos și în cadru restrâns, dar sub ochii urbei, cu clopote enorme traversând pe trailer oraşul sfârtecat de buldozere, 300 de ani de la urcarea pe tron a lui Constantin Brâncoveanu.

Acum se comemorează amplu trei secole de la martiriul monarhului culturii româneşti. Generos evocatoare, viziunea lui Ștefan Râmniceanu impune imaginea omului iubitor de carte şi a prinţului marinimos, a ctitorului excepţional care a fost Constantin Basarab Brâncoveanu.

Retrospectiva URME aduce în faţa publicului o selecție însumând peste 300 de lucrări remarcabile, multe împrumutate din colecții private, corolarul celor 26 de ani de pictură și succes în galeriile europene.

Pe lângă pictură, desen şi obiect, artistul revine şi ca sculptor, cu 30 de lucrări în lemn sau metal, multe de ordin monumental, realizate în ultimii ani.

Piesele prezentate în palatul Mogoşoaia, în spaţiul noului Memorial Văcăreşti şi la ATELIERAMNICEANU (10 octombrie - 4 decembrie), aparţin unor cicluri distincte și coerente în plan formal, intitulate evocator: Ferecătura, Manuscris, Cămașa zidurilor, Cărturari, Apostolii de lut, Stâlpul, Idoli, Centauri, Nopțile de aur, Omul universal, Scrisori din insule.

Fiecare ciclu propune o nouă problemă plastică ori o invenție de tehnică și material care vizează zone diverse ale expresivității în care confruntarea cu materia, curajos asumată, impune valori spirituale în chiar supralicitarea pastei (subiect de alchimie reală), a facturii sau a dimensiunii.

Ştefan Râmniceanu s-a născut la 15 august 1954 în Ploieşti, ca fiu al avocatului Constantin Dumitru.

A studiat la Institutul de arte plastice Nicolae Grigorescu din Bucureşti pe care l-a absolvit în 1979, debutând în galeriile Atelier 35 şi Orizont, în contextul generaţiei ‘80.

Căutările primei perioade de creaţie vizau orizontul grav al picturii lui Andreescu, artistul fiind remarcat de critică cu ocazia personalei de la galeria Simeza, motiv să lucreze şi să expună, uneori, alături de grupul Prolog de care se va şi depărta, după aceea, prin noua sa atitudine stilistică.

Expoziţia Ferecătura de la Curtea Veche, una dintre primele şi poate cea mai remarcabilă instalaţie conceptuală şi artistică românească, l-a impus autoritar pe Râmniceanu pe scena românească prin viziune, noutate, tragism şi coerenţă plastică în scenografia imaginată, suprem adecvată spaţiului ales, ruinele fostei reşedinţe voievodale.

Stabilit în Franţa după 1990, obţinând în 1992 o bursă a statului francez şi atelier în Cité Internationale des Arts la Paris, Râmniceanu a expus cu succes în galerii importante din Franţa, Belgia, Grecia, abordând, în final, şi lumea orientului - cu care vădea multiple afinităţi de fond – în expoziţiile remarcabile de la Bruxelles sau de la Istanbul.

Audio: Visul de a "locui într-o sculptură"