Viaţa în Afganistan

Zona acoperită de Afganistan a însemnat din vechime o arie strategică pentru imperiile din jur. Ca urmare, frecvent a devenit teren de confruntări.

„Ţara afganilor” a apărut ca entitate politică în 1747. Istoria îi e marcată de trădări, asasinate ale liderilor, dependenţa de Imperiul Britanic şi, mai ales, de lupte tribale.

Afganii se organizează în grupuri de rezistenţă, luptători cunoscuţi sub numele de mujahedini. După ce au eliberat Afganistanul de comunişti, grupurile de mujahedini încep să o distrugă. Un sângeros război civil izbucneşte în cursa pentru putere.


Educaţia talibanilor exclusiv religioasă, îi împinge spre măsuri radicale. Femeile nu mai au voie să muncească sau să meargă la şcoală şi trebuie să fie acoperite din cap până în picioare cu „burqa”(foto). Talibanii oganizează execuţii primitive prin lapidare(lovire cu pietre). Interzic programele TV sau filmele.




Doctorul Gerald Flint (foto) lucrează benevol în spitalele din Afganistan. Din cauza lipsei acute de personal medical, afirmă că s-a aflat în situaţia de a opera, chiar dacă tocmai fusese rănit într-un atentat.

Guvernatorul provinciei Zabul, Mohammed Ashraf Nasseri, în care se află Qalatul subliniază că pe lână sărăcie şi lipsa accesului la educaţie înseamnă o problemă. Este foarte important ca după o perioadă de conflict ca tinerii să meargă la şcoală. Ajută la normalizarea vieţii de familie şi la dezvoltarea ţării pe termen lung.

Afganistanul rămâne cu alte probleme grave: traficul ilegal de opiu, rivalităţile tribale care diminuează autoritatea centrală în teritoriu, lipsa unei industrii interne, o mare de mine neexplodate din deceniile de război.

Ascultaţi aici materialul integral în variantă audio.