Tsunami

Un tsunami sau val mareic reprezintă o undă energetică de tip mecanic ce se propagă prin apa oceanelor ca urmare a producerii unor erupţii subacvatice sau şi a unor cutremure submarine sau de coastă foarte puternice (7-9 grade pe scara Richter).

Valul tsunami (din limba japoneză: val de port) se propagă diferit faţă de valul obisnuit. În larg, la ape adânci, valul mareic prezintă viteze foarte mari, de la 300 la 700 m/s, şi se propagă în toată masa apei (pe toata adâncimea oceanului), nu doar la suprafaţă, ca valul obişnuit, creat de vânt.

Înălţimea lui variază de la câteva zeci de centimetri până la câţiva metri. El se înalţă spre coastă, căpătând aspectul unui mal teşit, măturând în continuare fundul oceanului, pentru ca la mal să se manifeste ca un zid de apă care năvăleşte pe uscat. Un tsunami poate provoca pe ţărm în câteva minute victime umane numeroase şi pagube materiale majore.

La aparitia unui tsunami, pe coasta există unele semne: la început, apa oceanului se retrage ca din senin. La orizont apare un mic "zid de apă" sau valuri dispuse unele peste altele, ce se reped spre uscat. Apa ocupă cu viteză spaţiul gol creat şi intră cu viteză mare pe plajă.

Tsunami de importanţă majoră de-a lungul istoriei - In secolul al XV-lea îH, erupţia vulcanului din Insula greacă Santorini a provocat un tsunami de aproximativ 20 de metri în Creta care a contribuit la dispariţia civilizaţiei minoice.

Mai aproape de zile noastre, în 1707, un tsunami care a lovit Japonia a făcut 30.000 victime. La 1 noiembrie 1755, în Portugalia şi Madeira: un seism violent produs la Lisabona şi tsunamiul care i-a urmat au pus orasul la pământ în proporţie de 85%. Numărul victimelor a fost de 90.000. In urma prăbuşirii unor case, s-a produs mai multe incendii care in final s-au contopit într-unul gigantic, care avea să dureze cinci zile.

La 27 august 1883, în Oceanul Indian, 40.000 victime în urma unui tsunami asociat erupţiei vulcanului Krakatoa. Valul a fost sesizat pe majoritatea coastelor de pe glob; înălţimea atinsă de val a fost de 40 metri în zona de origine.

1896, Japonia: 25.000 victime. 28 decembrie 1908, în Italia (Messina şi Calabria): 95.000 victime, din care 80.000 la Messina, dintr-un număr total de locuitori de 140.000.

22 mai 1960, Chile şi Oceanul Pacific, 5 000 victime: un cutremur cu magnitudinea de 9,5 produs în Chile a dus la formarea unui tsunami ucigaş a cărui inalţime a atins 25 de metri în Chile, 10 metri în Hawaii şi 3 metri în Japonia.

17 iulie 1998, Papua-Noua-Guinee: 2 000 de victime. Un seism cu magnitudinea de 7 produs la 20 de kilometri de coastă a provocat un tsunami local cu o înălţime de aproximativ 10 m.

26 decembrie 2004, Oceanul Indian, peste 220.000 victime: un seism cu magnitudinea de 9,1 până la 9,3 în largul coastelor Indoneziei a provocat un tsunami care a lovit ţările Asiei de Sud (Indonezia, Malaiezia, Thailanda, India, Sri Lanka) şi într-o mai mică măsură coastele de răsărit ale Africii.