Renaşterea unei parohii

Bicfalău este un sat străvechi, atestat documentar încă de la începutul secolului al XIV-lea.

Ca să ajungi acolo, pe drumul dinspre Braşov şi Sfântul Gheorghe trebuie să faci la dreapta când ajungi în comuna Ozun, din Covasna, comună de care satul aparţine.

În 1805, în Bicfalău erau 45 de familii de credincioşi ortodocşi. În prezent, pot fi numărate, cu uşurinţă, pe degetele de la o mînă. Ceea ce a dăinuit, însă, cu greu, cu întreruperi, a fost biserica ortodoxă din sat.

La început, mai exact în 1882, a fost o biserică din lemn, donată de comunitatea din satul alăturat, Mărcuş (după ce mai bine de 100 de ani servise ca loc de rugăciune românilor din acea localitate).

Construcţia bisericii, care poartă hramul Sf. Apostol Petru şi Pavel şi care se înalţă şi astăzi în mijlocul satului, a început în 1936 şi a durat aproape 3 ani. În al Doilea Război Mondial, au fost împuşcate crucile şi a fost distrus acoperişul. Biserica a fost sigilată iar credincioşii trecuţi cu forţa la cultele maghiare.

Astăzi, biserica – o clădire în stil brîncovenesc, văruită în alb, înconjurată de o livadă de meri – îşi deschide porţile în fiecare săptămînă şi la fiecare sărbătoare. Îi trec pragul cele cîteva familii de români ortodocsi, dar şi alţi localnici. Preotul Serafim îi primeşte pe toţi.

Înainte de a ajunge la Bicfalău, în urmă cu 5 ani, spune că s-a rugat la Dumnezeu să-i dea o parohie cu un singur enoriaş, şi … cam aşa s-a întâmplat.

Prin rugăciune a reuşit să repare biserica (“preotul dinaintea mea vedea cerul din biserică, prin acoperiş”). Prin rugăciune speră să repare şi pictura şi gardul. Se roagă cu enoriaşii dar şi cu cei doi copii ai săi, Iosif şi Maria, care merg la şcoală şi la grădiniţă, într-un sat aflat la 5 kilometri, pentru că la Bicfalău nu există o şcoală cu predare în limba română.

La biserica ortodoxă din Bicfalău lucrurile par să fi reintrat în normal, încetul cu încetul. După mai bine de 60 de ani, s-a oficiat aici şi prima cununie, iar de sărbători slujbele sunt speciale.

Părintele Serafim, un preot tînăr, care pictează icoane şi sculptează în timpul liber, se împarte între slujbele ţinute la biserica din Bicfalău şi cele de la mânăstirea Mărcuş, aflată la cîţiva kilometri. Mânăstirea adăposteşte şi un orfelinat unde trăiesc 9 fetiţe şi un băiat, care se roagă alături de părintele Serafim.

Audio: Ascultaţi aici versiunea audio a reportajului.