Medalia olimpică din 1924 "va ajunge pe Everest"

În 1922 un grup de exploratori a făcut prima încercare serioasă de a escalada Everestul şi, în ciuda eşecului, tentativa a primit laude din întreaga lume, dar şi o serie de medalii olimpice din aur pentru membrii expediţiei.

Acum, cu doar câteva luni înaintea Jocurilor Olimpice de la Londra, aventurierul britanic Kenton Cool a promis să îndeplinească o promisiune făcută acum 88 de ani, şi anume să ducă una dintre medaliile respective pe Everest.

Echipa de exploratori din 1922, condusă de Generalul de Brigadă Charles Bruce şi de Locotenent-Colonelul Edward Strutt, mai avea de străbătut 500 de metri pentru a ajunge în vârf dar, deşi a încercat de trei ori să cucerească cel mai înalt punct al planetei, a eşuat de fiecare dată.

În ultima încercare, o avalanşă a ucis şapte dintre cărăuşii indieni care însoţeau exepediţia.

În ciuda faptului că nu şi-a atins ţelul şi a deceselor înregistrate, expediţia s-a bucurat de un interes foarte mare din partea publicului, care a descris tentativa ca pe un "eşec eroic".

Într-o discuţie care a urmat acestei expediţii, unul dintre exploratori, George Mallory, întrebat "de ce doreşte să escaladeze Everestul?", a oferit un răspuns simplu, dar care a rămas în istorie: "Pentru că este acolo."

Popularitatea de care a avut parte această expediţie a culminat la Jocurile Olimpice de Iarnă din 1924, din localitatea franceză Chamonix, cu acordarea unor medalii de aur pentru alpinism.

13 exploratori, 12 britanici şi unul australian, au primit pentru prima oară în istorie astfel de recompense, fiind, totodată, pentru prima şi singura dată când o echipă multi-naţională a primit medalii olimpice.

Alte 8 medalii au fost înmânate în cadrul unei alte ceremonii, una pentru un soldat nepalez şi şapte în memoria cărăuşilor ucişi.

La ceremonia din Chamonix, preşedintele Comitetului Olimpic Internaţional, Pierre de Coubertin, fondatorul Jocurilor Olimpice moderne, a vorbit despre "eroismul extraordinar de care s-a dat dovadă în numele tuturor naţiunilor lumii".

Medaliile i-au fost înmânate lui Edward Strutt, care a promis atunci că una dintre ele va ajunge pe Everest, însă promisiunea nu a fost niciodată îndeplinită.

Expediţia din 1924 s-a soldat cu moartea a doi dintre membrii echipei, George Mallory şi Andrew Irvine.

În anii următori, alte echipe de exploratori au încercat dar nu au putut ajunge pe Everest, iar până în 1953 când Edmund Hillary şi Tenzing Norgay au reuşit să cucerească "acoperişul lumii", promisiunea olimpică era demult uitată.

Până acum.

Echipa de exploratori care a încercat în 1922 să cucerească Everestul. Foto: Societatea Regală de Geografi.

"Un prieten de-al meu a făcut o cercetare despre Jocurile Olimpice şi a dat peste această promisiune" le-a povestit alpinistul Kenton Cool, autor a deja nouă expediţii pe Everest, celor de la BBC.

"Când mi-a spus de ea, am ştiut imediat că trebuie să o fac. Şi nu se putea ocazie mai bună decât pentru Jocurile Olimpice organizate în Londra".

"Apoi s-a pus problema de a găsi pe cineva care deţine o astfel de medalie şi care ar fi de acord sa înstrăineze o moştenire familială atât de importantă".

"Din feiricire, când am intrat în contact cu Charles Wakefield, nepotul doctorului Wakefield, a fost de acord imediat. Cred că e un om pentru care promisiunile trebuie îndeplinite".

Dr Wakefield a fost medic primar în Districtul Lacurilor şi a făcut parte din corpul de medici ai Armatei Regale în timpul Primului Război Mondial, înainte de a se alătura echipei de exploratori.

În vârstă de 46 de ani, avea cu cel puţin 10 ani mai mult decât ceilalţi membri ai expediţiei, lucru pe care l-a subliniat şi într-una din scrisorile adresate soţiei.

"Sunt profund ruşinat să spun că sunt prea în vârstă pentru asaltul final; e clar că pentru o asemenea misiune sunt potriviţi doar bărbaţii între 30-35 de ani.

"Dar oricum, niciun bărbat de vârsta mea nu a ajuns la o înălţime mai mare decât mine", a spus atunci doctorului Wakefield.

Nepotul dr. Wakefield nu a ştiut nimic despre medalia primită de bunicul său mult timp după moartea acestuia.

"A vorbi despre medalie ar fi însemnat să se laude, iar lui nu îi plăcea aşa ceva. Alpinismul era pentru el o bucurie şi nu avea nimic de a face cu medaliile.

"Dar cred că, la fel ca toţi membrii acelei expediţii, şi-ar fi dorit ca medalia să ajungă pe Everest. Aşa expediţia lor va ajunge la sfârşit", a spus nepotul dr. Wakefield.