Lustraţia, o lege prea târzie?

Legea lustraţiei se află în Parlament din iunie 2005, iar la Camera Deputaţilor din aprilie 2006.

Iniţiată de Mona Muscă, Eugen Nicolăescu şi Adrian Cioroianu, legea prevede ca persoanele care au făcut parte din structurile de putere sau din aparatul represiv al regimului comunist să nu poată candida şi să nu poată fi numite, timp de zece ani, pentru o serie de demnităţi şi funcţii publice.

Faţă de forma iniţială, proiectul a suferit modificări pe parcursul dezbaterilor din Senat.

De pildă, au fost excluşi membrii Marii Adunări Naţionale, considerându-se că atribuţiile lor erau formale.

După dezbaterea din Senat, legea lustraţiei a fost uitată, din cauza problemelor politice.

A fost readusă în "lumina reflectoarelor" după ce revoluţionarul Doru Mărieş a intrat în greva foamei şi a cerut printre altele şi adoptarea acestei legi.

Preşedintele Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase, a declarat că legea ar putea trece de Parlament până pe 20 mai.

În urma acestui demers Doru Mărieş a renunţat la protest după 78 de zile de greva foamei.

Comisiile juridică şi pentru drepturile omului din Camera Deputaţilor au adoptat, marţi, în şedinţă comună, cu 22 de voturi "pentru", un vot "împotrivă" şi şase abţineri, raportul la proiectul legii lustraţiei.

În favoarea adoptării raportului s-au pronunţat deputaţii PDL, PNL, UDMR şi minorităţi.

Împotriva adoptării raportului a votat deputatul PSD Florin Iordache. Cele şase abţineri au aparţinut celorlalţi deputaţi social-democraţi prezenţi la şedinţă.

În favoarea adoptării raportului s-au pronunţat deputaţii PDL, PNL, UDMR şi minorităţi.

Împotriva adoptării raportului a votat deputatul PSD Florin Iordache.

Cele şase abţineri au aparţinut celorlalţi deputaţi social-democraţi prezenţi la şedinţă.

Preşedintele de onoare al PSD, Ion Iliescu, se opune acestei legi.

El a declarat, în presă, că l-a atenţionat deja pe iniţiatorul legii încă din Senat că actul normativ are conotaţii staliniste.

"I-am spus că legea aceasta este una de esenţă stalinistă. Mi se pare o prostie ca o ţară europeană să vină după 20 de ani cu astfel de chestiuni", a mai spus Iliescu.

Acesta a declarat cotidianului Gândul că, în opinia sa, legea este una "de esenţă stalinistă".

Actualul lider al PSD, Victor Ponta, s-a arătat mult mai detaşat.

„Eu eram minor în vremea comunismului, Liviu Dragnea nu a fost în PCR, cred, în schimb, că PDL o să aibă o problemă. Cum o să-l mai lase pe Silvian Ionescu care a declarat public că a fost ofiţer de Securitate să conducă Garda de Mediu? Sau cum credeţi că o să voteze Şerban Mihăilescu, care s-a mutat acum la independenţi?", s-a amuzat liderul PSD.

Întrebat dacă PSD va susţine legea lustraţiei, Victor Ponta a fost mai prudent.

El a spus că PSD n-are nici o problemă cu legea lustraţiei, dar că parlamentarii social-democraţi vor participa la astfel de discuţii atunci când ele vor deveni serioase.

Lustraţia în alte ţări foste comuniste

În favoarea lustraţiei sunt aduse argumente morale, pedepsirea răului comunist, profilactice, ferirea tinerelor democraţii de revenirea la totalitarism, de egalitate a şanselor, evitarea şantajului între politicieni, sau de credibilizare a noilor regimuri.

În aproape toate statele din Europa de Est, politicienii au incercat sa gaseasca solutii legislative, adoptând, cu multe dificultăţi, legi ale lustraţiei, iar punerea lor în practică, cu excepţia Cehiei şi a ţărilor baltice, a fost împiedicată fie politic

Există şi excepţia notabilă a Germaniei de Est, unde procesul lustraţiei a fost unul declanşat imediat după reunificarea din 1990 şi aproape total, mai ales în justiţie, potrivit Romanian Global News.

Lustraţia administrativă este legitimă din punct de vedere al jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dacă este limitată în timp.

Doar în unele ţări procesul de lustraţie a dus la curăţirea elitelor postcomuniste de activiştii de partid comunist şi de agenţii şi colaboratorii poliţiilor politice secrete.

S-au impus trei modele de lustraţie, cel mai dur fiind cel al Cehiei şi Germaniei de Est, care au nominalizat de la începutul anilor 1990 categoriile de foşti comunişti şi funcţiile la care aceştia nu trebuie să aibă acces.

Căile urmate în ce priveşte metodele concrete de lustraţie au fost diferite, atât în ce priveşte sancţiunile pe care aceasta le atrage după sine, cât şi categoriile sociale vizate pentru înlăturare.

Serviciile secrete, judecătorii şi procurorii au reprezentat categoriile profesionale cel mai comod şi avantajos de verificat pentru clasa politică.

Un sistem ceva mai blând există în Polonia, unde, după mai multe scandaluri şi epurări nelegiferate, s-a impus o cale de mijloc.

Toţi politicienii au fost puşi să-şi declare trecutul comunist, iar numai cei descoperiţi a fi minţit sunt supuşi unei interdicţii de a candida pentru zece ani.

În fine, în Ungaria, sancţiunea celor găsiţi vinovaţi este doar publicarea numelui în Gazeta Oficială, dacă în termen de o lună de la divulgarea oficială a calităţii lor de agent sau informator al poliţiei politice nu demisionează.