Dezbatere legată de vizita lui Traian Băsescu la Chişinău

Bună ziua, tuturor. Pentru România, relaţia cu Republica Moldova este prioritară. Preşedintele Traian Băsescu a anunţat acest lucru în alocţiunea rostită la 20 ianuarie, în faţa Corpului Diplomatic de la Bucureşti.

De altfel, prima vizită a preşedintelui în noul său mandat a fost în Republica Moldova, iar răspunsul autorităţilor de la Chişinău a consemnat o schimbare esenţială de ton şi atitudine faţă de ultimii ani când scena politică de la Chişinău era dominată de comunişti. Tema dezbaterii noastre de astăzi o reprezintă perspectiva relaţiilor europene ale Republicii Moldova, precum şi a relaţiilor dintre România şi Republica Moldova. Se află împreună cu noi, prin telefon, şi le mulţumim foarte mult, domnul Armand Goşu, redactor-şef la Revista "22", specialist pentru zona fostei Uniuni Sovietice. Bună ziua.

Armand Goşu: Bună ziua.

Realizator: Politologul Dan Dungaciu. Bună ziua, vă mulţumim şi dvs. Aveţi o importantă expertiză pe Republica Moldova.

Dan Dungaciu: Bună ziua.

Realizator: Precum şi corespondentul nostru la Chişinău, Cătălin Gomboş. Bună ziua, Cătălin.

Cătălin Gomboş: Bună ziua.

Realizator: Pentru început, l-aş invita pe Cătălin Gomboş să refacă, pentru ascultătorii noştri, traseul acestei vizite în punctele sale principale de interes politic şi al ideilor formulate. Câteva idei importante, Cătălin, te rog.

Cătălin Gomboş: Într-adevăr, cum remarca chiar presa de la Chişinău astăzi, Traian Băsescu a venit în această vizită cu ceva concret. S-a vorbit foarte mult atât cu preşedintele interimar, Mihai Ghimpu, cât şi cu primul ministru, Vlad Filat, despre o serie de proiecte concrete. Printre acestea este vorba de acordarea unui sprijin financiar de 100 de milioane de euro în patru ani, ceea ce ar putea să pară puţin, însă este semnificativ având în vedere că Statele Unite acordă un împrumut similar tot pentru proiecte de infrastructură de 262 de milioane de dolari, deci aproximativ dublu. Este vorba, de asemenea, s-a vorbit şi despre conectarea infrastructurii energetice, a celei de transport de gaze şi în termen mai lung, a celei de transport feroviar.

Alte discuţii au vizat o serie de proiecte, între care sprijinirea integrării europene a Republicii Moldova de către România şi semnarea unui parteneriat, iar modul în care România vede acest sprijin este prin includerea Republicii Moldova în pachetul cu Balcanii de Vest. Au fost şi momente simbolice în cursul vizitei. Este vorba de depuneri de flori, de exemplu, la Cimitirul Central din Chişinău, la o serie de militanţi pentru limba română, între care soţii Doina şi Ion Aldea Teodorovici, poetul Grigore Vieru, Gheorghe Ghimpu, fratele actualului preşedinte interimar, dar şi în afara Chişinăului, la Cimitirul Eroilor Români din Ţiganca.

Realizator: Mulţumesc, Cătălin Gomboş. Te rog să rămâi împreună cu noi. Domnule Dan Dungaciu, din bilanţul vizitei făcute de preşedintele Băsescu şi din felul în care a fost formulat răspunsul autorităţilor de la Chişinău, care vi s-a părut subiectul prioritar al acestei vizite?

Dan Dungaciu: Cred că subiectul prioritar a fost conturarea unor relaţii speciale între România şi Republica Moldova, adică acelui partenierat pentru integrare europeană, care încă n-a fost formalizat, pentru că toate elementele care au fost menţionate de corespondentul dvs în Republica Moldova se subsumează acestui proiect, şi proiectul din această perspectivă are potenţialităţi extraordinare. Spun că are potenţialităţi, pentru că, deocamdată, suntem doar la faza unor declaraţii care sunt extrem de importante.

Nu s-au mai petrecut la nivelul declaraţiilor asemenea lucruri în istoria relaţiilor dintre România şi Republica Moldova, dar aceste lucruri trebuie puse pe hârtie şi concretizate. Senzaţia mea este că dincolo de retorica întâlnirii, o retorică foarte bună - încă o dată spun, foarte încurajatoare - urmează de acum acele 99% transpiraţie, care trebuie să fie îndeplinite şi de instituţiile de la Bucureşti, dar şi cele de la Chişinău, pentru ca aceste vorbe frumoase să devină cu adevărat concrete, adică acel parteneriat pentru integrare europeană dintre România şi Republica Moldova să capete carne. Asta este miza evenimentelor care se vor întâmpla după vizita preşedintelui Băsescu la Chişinău, pentru că greul de aici încolo începe.

Realizator: Dar care este semnificaţia includerii în programul acesta comun cu Balcanii de Vest a Republicii Moldova, domnule Armand Goşu? Geografic, nu este neapărat explicabilă. Care este semnificaţia din punctul de vedere al UE?

Armand Goşu: României, numai că până acum România nu a reuşit să impună această perspectivă din partea UE, adică includerea Moldovei în pachetul Balcanilor de Vest, în sensul grăbirii aderării sau creării unui calendar al aderării Republicii Moldova la UE. Suntem încă departe şi se pare că n-a fost cea mai bună soluţie, cea mai bună idee din partea României, aceasta a integrării Republicii Moldova în pachetul Balcanii de Vest.

Realizator: De ce spuneţi acest lucru?

Armand Goşu: Pentru că până acum nu avem rezultate concrete, care să ne bucure. Şansele unui succes sunt, rămân în continuare destul de mici.

Realizator: La ce fel de răspuns concret ar trebui să marşeze autorităţile Republici Moldova, domnule Dan Dungaciu? Ce demersuri concrete ar trebui să facă pentru ca să corespundă mai mult cerinţelor din aceste parteneriate?

Dan Dungaciu: Republica Moldova se află în relaţia cu UE destul de departe şi cred că acest lucru trebuie explicat cu calm şi cu realism, pentru că Republica Moldova începe în acest an negocierea pentru un acord de asociere - în paranteză fie spus, Ucraina negociază acest acord de vreo trei ani de zile, fără să reuşească să-l ducă la îndeplinire -, deci începe această negociere, dar acordul de asociere nu mai este acordul de asociere pe care l-am semnat noi la vremea respectivă. Noi, după ce am semnat acest acord prin 1995 au mai durat 12 ani ca România să se integreze în UE, o Europă care, la momentul respectiv, îţi garanta într-un fel în acest acord de asociere că se va integra şi, oricum, avea uşile deschise la Bruxelles.

Astăzi, din nefericire, acordul de asociere nu mai dă o garanţie pentru integrare. Şi doi, atmosfera de la Bruxelles stă sub semnul unei declaraţii pe care Angela Merkel a făcut-o, după Tratatul de la Lisabona avem nevoie de o pauză să digerăm schimbările care au intervenit la nivelul Uniunii Europene. Prin urmare, Republica Moldova chiar dacă ar semna în 2010, ceea ce nu e foarte probabil, acest acord de asociere, tot ar mai avea de parcurs vreo 10, 15 ani până la integrarea europeană.

Aşa că lucrurile cred că trebuie privite cu calm. Demersul României de includere a Republicii Moldova în pachetul balcanic este deocamdată, cum s-a spus aici, mai degrabă simbolic, dar funcţia lui pozitivă poate fi aceea de a atrage atenţia că există o Republică Moldovă la frontiera Uniunii Europene şi că ea nu trebuie gândită, judecată, doar în pachetul care în perspectiva integrării este perdant şi care se numeşte Parteneriatul Estic, adică să fie pusă în acelaşi coş precum Ucraina, Georgia, Azerbaidjan, Armenia, Belarus, ş.a.m.d. Deci, cred că funcţia aceasta simbolică o are astăzi pachetul balcanic, pentru că dincolo de toate evident că Republica Moldova este departe de o integrare în Uniunea Europeană.

Realizator: Uniunea Europeană este, aşadar, după Tratatul de la Lisabona, după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona şi după extinderea foarte largă care a avut loc în deceniul trecut, în perioada de aprofundare a integrării sale, a mai multor instituţii, cu toate acestea ce interes suplimentar, dacă există, poate să prezinte Republica Moldova pentru Uniunea Europeană domnule Armand Goşu?

Armand Goşu: În primul rând, prin apropierea, prin integrarea Republicii Moldova într-o perspectivă de timp, e drept, imposibil de precizat în acest moment, se creează un precedent, un precedent foarte important pentru că ţările baltice, atenţie, nu sunt un precedent clasic, integrarea unei ţări din spaţiul CSI, din fostul spaţiu al Uniunii Sovietice în Uniunea Europeană. Uniunea Europeană va avea în timp, mă gândesc la un deceniu, două, poate trei, văd o poveste de succes.

Singura poveste de succes plauzibilă în acest moment nu este nici Ucraina, nici pe departe Belarusul sau Georgia, sau Azerbaidjan ci este Republica Moldova, care este o ţară relativ mică, cu mult mai puţine probleme decât alte ţări din spaţiul ex-sovietic şi care ar putea fi relativ uşor, având şi România alături, integrată în Uniunea Europeană. Dar asta este o poveste de succes pentru, să spunem două sau trei decenii, ceva mult mai târziu decât ne-am fi dorit noi şi cu siguranţă decât îşi doreşte elita politică de la Chişinău sau cetăţenii Republicii Moldova. Pentru a ajunge aici trebuie lucrat foarte, foarte mult, trebuie lucrat foarte, foarte serios.

Realizator: Pe de altă parte, ambasadorul american la Bucureşti spunea recent că România poate să fie un exemplu pentru ţări de la estul graniţei sale, pentru ţări ca Republica Moldova, chiar Georgia. În ce sens poate fi dat acest exemplu, în ce domenii, domnule Dungaciu?

Dan Dungaciu: În primul rând, eşti un exemplu dacă partea cealaltă vrea să fie un exemplu pentru ea. Din nefericire, în perioada guvernării Voronin din 2001 până în 2008, practic, nu s-a dorit în nici un caz ca România să fie un exemplu, şi de fiecare dată de câte ori era invocată, conotaţiile erau, mai degrabă, negative.

La asta a contribuit, evident, şi o mai puţin bună prestaţie a României la nivelul Uniunii Europene. Nu a ştiut să se impună acolo sau cel puţin să sugereze că expertiza şi implicarea ei în europenizarea Republicii Moldova este importantă. Acum, sigur, lucrurile s-au schimbat, aproape radical la Chişinău şi România ar trebui să fie un exemplu, în sensul în care celelalte state din regiune să parcurgă acelaşi traseu şi să devină dintr-o ţară aproape fără şanse la începutul anilor '90, cum era România cotată, să devină o ţară euroatlantică.

Acum, problema se complică aici. În ce măsură poate fi cu adevărat România un exemplu, pentru că drumul pe care România l-a făcut în integrarea sau pentru a se integra în Uniunea Europeană a avut o staţie esenţială, care se numeşte NATO. În realitate, toate ţările răsăritene care s-au integrat în Uniunea Europeană au trecut înainte prin NATO. Din acest punct de vedere, Republica Moldova este un caz aproape unic, un caz special, pentru că în Constituţia din '94 este stipulată neutralitatea Republicii Moldova, adică o neutralitate constituţională, pentru că în realitate ea nu există de fapt, neutralitate care spune că prezenţa trupelor străine pe teritoriul ei este interzisă, deşi în Transnistria există trupele Federaţiei Ruse.

Deci faptul că Republica Moldova este neutrală, chiar dacă numai în Constituţie, blochează într-un fel, cel puţin în acest moment, cel puţin teoretic, intrarea ei în alianţa Tratatului de nord, ceea ce evident o scoate din seria integrărilor fireşti, normale, care s-au petrecut cu state din Răsărit. Deci din punctul ăsta de vedere, România ar trebui să fie un exemplu dacă Republica Moldova îşi asumă cel puţin o dezbatere serioasă la nivelul societăţii despre relaţia Chişinăului cu NATO.

Fac o ultimă precizare aici. Vlad Filat, premierul Republicii Moldova, s-a aflat în vizita din Statele Unite, a primit o invitaţie, foarte semnificativă din partea doamnei Hillary Clinton, care însă a spus următorul lucru: aşteptăm Republica Moldova în spaţiul euroatlantic. Euroatlantic nu înseamnă numai spaţiu european, euroatlantic înseamnă un spaţiu în care NATO este foarte important. Aşa, că din punctul ăsta de vedere, ca România să fie un exemplu cu adevărat, dincolo de toate operaţiunile, nu de integrare în Uniunea Europenă clasice, trebuie ca şi Chişinăul să se deschidă, repet, cel puţin pentru o dezbatere reală a relaţiei dintre Republica Moldova şi NATO.

Realizator: Aş vrea să punctez un subiect care a făcut obiectul mai multor ştiri, şi anume o declaraţie făcută de preşedintele Traian Băsescu, prin care domnia sa spune: România recunoaşte suveranitatea Republicii Moldova, dar nu va semna niciodată cu aceasta un tratat de frontieră. Puteţi să descifraţi aceste două părţi ale declaraţiei, domnule Armand Goşu? De ce?

Armand Goşu: Nu va semna niciodată acest tratat de frontieră şi continuă preşedintele Băsescu sau diverşi oficiali români au continuat, pentru că există deja un tratat de frontieră, semnat între România şi Uniunea Sovietică, iar Republica Moldova, ca stat succesor al URSS, este inevitabil continuatorul acelui tratat. De ce? Pentru că e vorba, în primul rând de o agendă de suflet a României. De-asta România se implică atât de mult în ajutorarea Republicii Moldova.

Or, dacă accepţi o dată că România acţionează conform unei agende de suflet şi ajută foarte mult Republica Moldova, trebuie să accepţi că aceeaşi Românie, dat fiind această agendă sentimentală, da, nu doreşte să semneze un tratat de frontieră cu Republica Moldova, pentru că e vorba de nişte răni, nişte traume istorice care, sigur, au marcat evoluţia societăţii româneşti în ultimele şase decenii: e vorba de Pactul Molotov-Ribbentrop şi consecinţa acestui pact, care a fost ultimatumul sovietic din 1940, în urma căruia URSS a încorporat, să spunem, Basarabia, pe care apoi a împărţit-o în mai multe entităţi din cadrul URSS. Aparent, este o contradicţie aici, numai că... Asta într-un plan.

În celălalt plan, în planul simbolic, nu e nicio contradicţie, iar România, şi acest lucru a fost repetat de către oficialii români cei mai importanţi, nu este un stat iredentist, nu are revendicări teritoriale faţă de Republica Moldova, România este prima ţară care a recunoscut independenţa Republicii Moldova şi, sigur, în logica obişnuită, logica normală ar fi fost ca ea să semneze acel tratat de frontieră. Dar aici nu-i vorba de logică normală, ci e vorba de o politică sentimentală, care trebuie acceptată până la urmă şi de partenerii noştri europeni. În primul rând, trebuie explicată foarte clar partenerilor noştri europeni şi sunt sigur că vor ajunge să o înţeleagă şi să o accepte.

Realizator: Aş vrea să intervină în discuţie din nou şi colegul meu Cătălin Gomboş. Ai fost corespondent la Chişinău şi la sfârşitul anului trecut. Ai revenit acolo, acum, la începutul acestui an. După evenimentele acelea foarte tensionate de după alegerile din mai, anul trecut, care este starea de spirit a populaţiei în Republica Moldova? Care crezi că sunt aşteptările populaţiei?

Cătălin Gomboş: Este destul de complicat pentru că sunt două aspecte vizibile ale măsurilor luate de guvernul Filat. În primul rând, în plan extern, se vede foarte clar că lucrează foarte bine şi a venit cu rezultate concrete, începând de la cele cu România, mă refer la semnarea Tratatului privind micul trafic de frontieră, bani aduşi din SUA, cum am spus şi mai devreme, recenta dezgheţare a exporturilor de vin pe piaţa rusă, de vin moldovenesc, pentru că exista un embargo la aceste exporturi în ultima perioadă, deci în plan extern se vede că este foarte vizibil guvernul Filat.

Realizator: Şi dacă nu mă înşel, chiar o vizită la UE.

Cătălin Gomboş: Şi vizită la UE şi la Washington, multe măsuri concrete. Cam toate aceste vizite s-au şi concretizat ori cu bani, ori cu tratate. De exemplu, pe UE, ca să adaug la ce au spus invitaţii dvs mai devreme, au început să facă reprezentanţii Republicii Moldova, şi sunt sprijiniţi şi de România în acest demers, un mic grup de prieteni ai Moldovei, din reprezentanţi ai statelor UE. Pe de altă parte, există şi o oarecare doză de pesimism în Moldova, datorită situaţiei economice. Au fost scumpite tarifele la gaz, la electricitate. În Chişinău, de exemplu, au avut loc şi anumite creşteri ale preţurilor la transportul public, o uşoară devalorizare a monedei, însă deocamdată nu am sesizat să fie o atmosferă tensionată sau nemulţumiri masive.

Realizator: S-a vorbit în cursul acestei vizite despre dezgheţarea negocierii a 12 acorduri bilaterale, care au fost blocate din cauza atitudinii autorităţilor de la Chişinău, autorităţile care au avut puterea şi controlul total până anul trecut. Despre ce acorduri, în principal, este vorba, domnule Dungaciu, dacă le-aţi urmărit?

Dan Dungaciu: Este vorba de acorduri la nivel interguvernamental, care cuprind cam toate domeniile în care România şi Republica Moldova, de la sănătate până la educaţie, ar trebui să coopereze, pentru ca acel acord pentru integrarea europeană sau parteneriat pentru integrarea Republicii Moldova în UE să se îndeplinească. Aici, toate lucrurile sunt legate una de alta şi lucrul acesta trebuie să fie subliniat. Vă dau un singur exemplu.

Acel acord de mic trafic la frontieră, care a fost blocat de guvernarea Voronin, care vroia în primul rând tratate sau să semneze acordul şi tratatul în acelaşi timp, deci acel acord se leagă indestructibil de nevoia de a construi consulate sau de a le face funcţionale în Republica Moldova, pentru că acele permise de care au nevoie cetăţenii Republicii Moldova să ajungă în România, trebuie date de cineva şi acel cineva este consulatul, sau acele instituţii sunt consulatele româneşti de acolo.

În al doilea rând, ca să treacă totuşi cetăţenii Republicii Moldova, adică să beneficieze de acest acord de mic trafic, ei trebuie să treacă în România, adică să treacă Prutul. În acest moment, există şapte puncte de treceri ale Prutului. Asta înseamnă că există puncte de trecere la o distanţă de 97 km şi vreo 700 de metri. Deci, vă daţi seama că asta este deja o distanţă care pe mulţi o să-i descurajeze. În perioada interbelică, de pildă, aveam vreo 22 de poduri, asta însemna o distanţă de vreo 31 km între punctele de trecere ale Prutului.

Legat de aceste lucruri, vine şi nevoia extrem de importantă de a construi poduri, adică infrastructura care să lege cele două maluri ale Prutului, deci ceea ce vreau să spun aici şi cei care ne ascultă să înţeleagă este că toate aceste lucruri se leagă între ele. Acţiunile pe care România trebuie să le facă nu sunt acţiuni punctuale; ele, toate, trebuie să fie prinse într-un proiect relativ la Republica Moldova. Dacă vorbim despre, de pildă, învăţământ, extensiunile universitare care au existat în Republica Moldova au fost blocate de guvernarea Voronin.

Ce urmează să facă astăzi România? Eu cred că ar fi o idee proastă să încerce să facă aceleaşi extensiuni sau să relege firul istoriei care a fost întrerupt de guvernarea din 2001 până 2008. Idee mai bună ar fi ca universităţile din România să-şi construiască în Chişinău, dar nu numai, şi la Cahul, şi-n alte oraşe, să construiască diverse fialilale, astfel încât tinerii din Republica Moldova, tinerii basarabeni să poată să fie absolvenţi de universităţi europene la ei acasă, şi nu neapărat în Bucureşti ş.a.m.d.

Dar toate lucrurile acestea, încă o dată spun, trebuie gândite la nivelul unui proiect, şi cele 12 acorduri despre care s-a tot vorbit, care sunt acorduri economice, energetice, educaţionale, legate de sănătate, de justiţie, parteneriate guvernamentale sau ministeriale, toate aceste lucruri trebuie să fie văzute, încă o dată spun şi cu asta închei, la nivelul unui proiect. Ei, în ce măsură acest proiect, după ce va fi semnat, elaborat şi asumat, va fi dus la îndeplinire urmează să vedem şi asta va fi miza relaţiei dintre Republica Moldova şi România de aici înainte.

Realizator: În cursul conferinţei de presă comune a preşedinţilor României şi Republicii Moldova, una dintre întrebări s-a referit la felul în care preşedintele interimar al Republicii Moldova vede rezolvată chestiunea prezenţei trupelor Armatei a XIV-a în Transnistria. Domnia sa răspundea: "Sigur că nu putem vedea altfel soluţia decât în cadrul formatului existent 5 + 2". Dar chestiunea aceasta se prelungeşte de extrem de mult timp, au trecut aproape 20 de ani de când ea trenează. Ce şanse există pentru o soluţie într-un viitor previzibil, domnule Goşu? Credeţi că există vreo şansă?

Armand Goşu: Nu, sunt şanse mici, hai să fim serioşi; sunt şanse foarte, foarte mici şi eu aş propune altceva. Din păcate, autorităţile de la Chişinău au rămas mulţi ani prizonierele problemei transnistrene, negocierilor în legătură cu problema Transnistriei. Eu aş lăsa, în acest moment, deoparte această chestiune şi m-aş concentra pe proiecte care se pot realiza şi n-aş mai da vina pe problema transnistreană, ca să ţin Moldova îngheţată, s-o ţin în loc, s-o ţin la nivelul anului 1990. Atenţie! Este cea mai importantă fereastră de oportunitate din ultimii 20 de ani, practic, de la independenţa Republicii Moldova, această guvernare proeuropeană de la Chişinău.

Este extrem de important ca să acţionăm decis, să acţionăm foarte repede în acest an. Situaţia politică de la Chişinău nu este foarte stabilă. Există o competiţie în spatele retoricii, sigur, acesteia foarte binevoitoare a reprezentanţilor partidelor, este o competiţie, care de la Bucureşti poate nu se vede foarte clar, între partidele care formează alianţa. Cel mult peste un an o să avem alte alegeri care, sigur, vor schimba scena politică de la Chişinău. Haideţi, acum, să folosim această fereastră de oportunitate pentru a împinge lucrurile suficient de departe pentru a nu mai fi cale de întoarcere.

Realizator: Preşedintele Traian Băsescu promitea, la Chişinău, chiar pentru astăzi, că guvernul va adopta prin ordonanţă de urgenţă prin care se va înfiinţa o agenţie pentru acordarea de cetăţenie română celor care au pierdut abuziv această cetăţenie română după 1940 şi succesorilor acestora, până la un anumit grad. Este acesta un gest cu valoare simbolică, domnule Dungaciu?

Dan Dungaciu: Eu sper să nu fie doar un gest cu valoare simbolică, pentru că...

Realizator: Nu, nu. Va avea consecinţe practice, dar de ce este făcut acest gest?

Dan Dungaciu: Din două motive. Unul pentru că presiunile pentru asemenea tipuri de gesticulaţii instituţionale sunt foarte puternice şi au fost foarte vechi; în al doilea rând, pentru că trebuia dusă la îndeplinire o declaraţie politică sau declaraţii politice pe care preşedintele Traian Băsescu le-a făcut de nenumărate ori - era o promisiune mai veche aceasta, cu agenţia; şi în al treilea rând, pentru lucrurile, aşa cum funcţionează astăzi, nu sunt satisfăcătoare pentru nimeni.

În ce măsură această promisiune, această agenţie va funcţiona pe măsura aşteptărilor urmează să vedem, pentru că preşedintele Băsescu a promis, pentru 2010, 150.000 de cetăţenii şi aducerea la zi a tuturor problemelor şi dosarelor care au fost depuse până în luna iunie 2010. Sunt chestiuni foarte dificile, ţinând seamă că, în condiţiile actuale, s-au dat vreo 22.000 de cetăţenii în 2009, deci ar însemna ca agenţia să facă ca situaţia să sporească de vreo 7 sau 8 ori în domeniul eficienţei acordării cetăţeniilor. Asta presupune eforturi logistice şi efortul personal pe care guvernul trebuie să le îndeplinească.

Nu e foarte clar cine le va face, de unde vin oamenii şi de unde vin banii, dar problema trebuie să fie pusă în mişcare urgent pentru ca aceste promisiuni prezidenţiale să se îndeplinească. Nu trebuie să fim neapărat sceptici, dar nu trebuie să fim neapărat nici ultraoptimişti, având în vedere că instituţiile statului au o anumită lentoare care le caracterizează şi lipsa de eficacitate, în special - aş spune - pe dimensiunea răsăriteană, este deja notorie. Dar să sperăm - încă o dată spun - că gestul să nu fie doar unul simbolic, necesar şi simbolic.

Simbolismul este important, cum s-a spus şi aici, pe relaţia bilaterală, dar să fie unul care are consistenţă, astfel încât această chestiune spinoasă a cetăţeniei române să intre cel puţin pe un făgaş normal şi din perspectiva Bucureştiului, şi din perspectiva Chişinăului, dar şi din perspectiva partenerilor României euroatlantici.

Realizator: Vă mulţumesc foarte mult.