Vinete cu măsline

Un bun observator al conflictelor din lumea recentă, Anca Manolescu, doctor în filozofie al Universităţii din Bucureşti, fost cercetator la Muzeul Tăranului Român, preocupată de antropologia religioasă şi studiul comparat al religiilor, făcea şi aceste observaţii, pornind de la obiceiurile culinare ale Paştelui: Mai în serios, mai în deriziune, oponenţii credinţei îi adresează mereu întrebări de tipul - "Unde putea să-şi aibă locul Dumnezeu înainte de a crea lumea?", "Cu ce se ocupa Creatorul înainte de a crea?".

Asemenea întrebări “logice” presupun că divinul trebuie să se supună legilor spaţio-temporale, că realul nu admite rupturi de nivel, că principiile metafizice stau sub regimul manifestării lor sensibile, iar cauzele sub regimul efectelor. Gândită în asemenea perspectivă omogenizantă, eternitatea nu mai cuprinde "condensat" toată desfăşurarea timpului, ci devine eventual un fel de timp prelungit la nesfârşit. Tensiunea care leagă multiplicitatea creaţiei de unitatea Creatorului e ignorată.

Aceeaşi lume recentă poate gândi postul cel adevărat ca: înstrăinarea de răutate, înfrânarea limbii, lepădarea mâniei, depărtarea de pofte, de clevetire, de minciuna şi de jurământ mincinos. Lipsa acestora este postul cel adevărat şi bine primit. Bine primit cu aceste „Vinete cu măsline”, mai ales dacă vinetele au fost conservate din toamnă, sub semnul precauţiei şi a evoluţiei preţurilor.

Vinetele proaspete se taie cuburi sau cele stocate la frigider se decongelează. 50 de g de măslinele se pun la desărat. Se călesc 4 cepe. Peste ceapă se adaugă sare, foi de dafin, 3 ardeii tăiaţi felii şi vinetele (după ce au fost stoarse de zeamă). Se lasă să fiarbă înnăbuşit, apoi se pun măslinele şi 3 roşii tăiate felii mai groase. Compozitia se dă la cuptor vreme de 25 minute. Se adaugă verdeaţă.

“Mulţi oameni folosesc starea de a fi ocupaţi pentru a nu privi în inimile lor”, spunea un top model de succes, devenit actriţă de succes şi pedagog de actorie pentru copii şi adulţi. Viaţa e complexă.