Ultima strigare

Fix acum un an de zile, în contextul vizitei cancelarului german Angela Merkel la Bucureşti, Jucu visa cu ochii deschişi şi cu Ikea şi Nokia-n mână la BMW-ul de pe gard! Zvonul a pierit repede, iar autorităţile şi localnicii şi-au luat gândul de la descălecarea concernului german mai repede chair decât achiesaseră la idee, zicând “bogdaproste pe ce este”. Un an mai târziu finlandezii nu-şi trădează originile nomade şi anunţă că migrează iar, spre alte zări (albastre, ieftine ori... verzi), cel mai probabil undeva prin Asia. Aşa că fără BMW şi cu Nokia pe cale să-şi ia zborul, nu doar Jucu ci mai toată România se cam dă de ceasul morţii: “Păi dacă şi-ăştia îşi iau tălpăşiţa, cin' să mai vie?!” Ah, vin americanii la Deveselu, uitasem... „Welcome!”, „Bienvenue!”, „Willkomen!” sau, pentru orice eventualitate, „Dobro Pozhalovat!” – cine ştie ce blazon ne-o trebui-n viitor pe scuturi...

Constat că tot de pe la nemţi va să vie (dac-ar fi să fie) urgent vreo rază de lumină – ca model; dacă tot ne lasă la o adică finlandezii cu ochii-n soare, măcar din despăgubiri să ne mai scoatem ceva din pârleală! Cazul Bochum – precedentul perfect.

Zău, ce-or avea de tot vin şi pleacă multinaţionalele-astea, când dacă pleci urechea la făcătorii şi desfăcătorii noştri de legi ai impresia că laptele şi mierea s-au inventat la Casa Poporului?! Haideţi, fraţilor, poftiţi! Avem taxe şi impozite cum alţii-n lume nici nu visează! Birocraţie ca a noastră n-a văzut Parisul, Londra şi nici Roma antică! Absorbim fondurile europene de nu mai rămâne nici urmă de ele! Turism, justiţie, transporturi, sănătate, agricultură şi economie – toate-s anatemizate, resuscitate, descentralizate şi dezafiliate, cum e luna între stele şi... Universitatea Craiova în Zona Crepusculară. Că dacă nu sare nimeni cu banu' grup până se hotărăsc românii pe ce trend să tremure iarna asta, foame sau frig, iar o să zicem că n-am avut noroc! Sigur, o să ne hrănim şi-o să ne-ncălzim ca şi pân-acum cu focul inimilor noastre; dar să ştim cine achită facturile...

Vedem după recensământ, când o s-aflăm şi noi cine mai trăieşte, cine mai munceşte şi câţi mai fluieră-n ţara asta... a pagubă!