Tarta Tatin

În Franţa, la „Cuisine du terroir”, specialităţile regionale, folosind produsele locale de calitate, din tradiţia tărănească, bucătăria normală (nu cea plină de fineţuri, nu cea scumpă) se poate face foarte bine în casă. Francezii, ca şi românii, sunt foarte gurmanzi şi foarte curioși să guste bucate din alte ţări.

Povestea spune că Stephanie Tatin - una dintre cele două surori care conduceau hotelul Tatin din Lamotte-Beuvron, regiunea Sologne din Franţa, o bucătăreasă excepţională, era foarte aglomerată într-o zi a anului 1898. A început să prepare o plăcintă tradiţională cu mere, însă a uitat-o pe foc mai mult decat era cazul şi, pentru a o salva, a pus aluatul deasupra merelor şi a pus-o apoi la cuptor. După ce s-a copt aluatul, a răsturnat-o într-un platou şi, spre uimirea ei, a fost apreciată de clienţi. A luat, astfel, naştere reţeta devenită de acum clasică, Tarta Tatin, asemănătoare unei plăcinte cu mere, dar mai aparte şi foarte simplu de preparat.

Cuptorul se preâncălzeşte până la 180 grade. Se scoate cotorul merelor, se îndepărtează coaja şi se taie în sferturi (se pot tăia chiar şi în felii mai mici). Într-o tava rotundă de placintă se caramelizează 100 de g de zahăr şi 100 de g de unt. Se poate adăuga esenţă de vanilie sau scortişoară. După ce se caramelizează zahărul, se aşează merele în formă de petale de tradafir cu partea rotundă în jos, se toarnă zeamă de la o lămâie şi se mai caramelizează încă puţin în tavă. Se ia de pe foc tava şi se pune deasupra aluatul foietaj tăiat sub forma unui cerc de 3 mm grosime. Aluatul se împinge uşor spre mere şi marginile se introduc între mere şi peretele tăvii. Se coace timp de 20-30 de minute, până se rumeneşte. După coacere, se răstoarnă aşezând deasupra un platou pentru prăjituri, apoi, întorcând tava repede, se iveşte splendoarea plăcintei. Se serveşte atât caldă cât şi rece, cu o linguriţă de îngheţată cu vanilie deasupra fiecărei felii. Tarta poate fi preparată şi cu pere, gutui, mango, prune, ananas, însă reteta tradiţională se face cu mere.

Recunoaşterea unicităţii gastronomiei franceze a fost o decizie îndelung aşteptată de publicul gurmand din Franţa. Decizia istorică a fost luată pe 16 noiembrie 2010, la Nairobi, Kenia - bucătăria franceză este parte a patrimoniului UNESCO.

„Calea cea mai scurtă şi cea mai potrivită pentru a ajunge unde doreşti constă în a-i lăsa pe ceilalţi să întrevadă clar că este în interesul lor să te susţină în ceea ce faci." (La Bruyere-moralist din sec al XVII-lea)