Remunerație, nu ... renumerație!

La 160 de ani de la naşterea Lui I.L.Caragiale, nu numai că ne reamintim cu plăcere şi folosim încă replici savuroase, dar îl considerăm „contemporanul nostru”, folosind un clişeu căruia în mod sigur i-ar fi găsit cusur. Şi deşi multe dintre cuvintele folosite savuros de... inexact de personajele sale sunt astăzi corect înregistrate în DEX, nu se făcea să nu le amintim şi în această rubrică. Mai ales că până şi-n ziua de astăzi mai că îţi vine să te uiţi repede în DEX ca să nu care cumva să te ia gura pe dinainte şi să spui „renumeraţie” ca bietul Pristanda, care deplângea dimpreună cu propria soartă ŞI pe cea a bugetului. Şi dacă totuşi spunem renumeraţie în loc de REMUNERAŢIE – cum e corect – e de ajuns să intonăm niţeluş ironic, lăsând de înţeles că noi ştim cum e corect, dar... am mai şi citit câte ceva... Ne caracterizează, ca să zic aşa... Cum îi caracterizau astfel de cuvinte – neologisme, cele mai multe de origine franceză – şi pe eroii lui Caragiale.

Observa Tudor Vianu de exemplu, cum a evoluat limba română chiar în opera lui Caragiale, în timpul scurs de la apariţia Comediilor până la cea a Momentelor. Eroina comediilor era de exemplu „singură şi ambetată”, frecventa Unionul sau făcea politică în „capitala unui judeţ de munte”. La început de nou secol Piscupeştile, Protopopeştile şi Georgeştile din Momente folosesc direct cuvinte franţuzeşti, deşi în limba română nu s-au hotărât încă dacă „se spune” mariner, marinel sau marinal. În plus, au dat şi de gustul limbii engleze de vreme ce acum fac parte din high life şi se întâlnesc la five o’clock tea. Atenţie însă: au jour fixe să nu încurce Elefterescu damele între ele...

În timp, metehnele lingvistice nu par a se fi schimbat prea mult, doar că numărul neologismelor a tot crescut de atunci. Gustul pentru ele nu e însă nici astăzi străin de snobism, iar greşelile nu lipsesc. Doar că „vitrionul”, „catindatul” şi „cremenalul” au fost înlocuite de „servici” şi “autovehicol”, iar exclamaţia „parol” este concurată – deşi cu alt sens, dar în tot atât de variate contexte – de globalul OK. Iar „pentru ca să” îl are demn urmaş pe „drept pentru care”. Lui „soro” din Domnul Goe i-a luat locul prin Mall, fato, iar monşer – rămas în DEX ca „franţuzism familiar” – nu prea mai are corespondent, dar mai are încă ceva trecere. De „Mofturi” însă nu ducem lipsă nici astăzi...

Dan Creța în dialog cu Anca Șurian Caproș: