Nu dați vina pe Facebook

Săptămâna trecută au apărut în presa tabloid fotografii în costum de baie ale Anei Geoană, fiica preşedintelui PSD. Unii s-au revoltat, pentru că fata e minoră. Alţii au spus că de fapt fotografiile erau luate de pe portalul de socializare Facebook, fiind deci publice. Facebook intră tot mai des în vizorul criticii din cauza unor asemenea incidente, dar de fapt comportamentul utilizatorilor este cel care face dintr-un simplu site un risc pentru viaţa privată.

Poveşti horror despre Facebook există cu duiumul. Una neaoşă şi mai recentă vorbeşte despre cineva care şi-a pierdut serviciul, pentru că îşi luase concediu medical, dar în perioada respectivă apărea în fotografiile de la o nuntă. Angajatorul nu era vreun hacker, care să ştie să-i manipuleze respectivului contul de pe Facebook – fotografia incriminatorie fusese pusă pe site de o altă persoană şi descoperită întâmplător. Individul acum şomer a fost de fapt victima unei situaţii des întâlnite: contactele profesionale şi cele personale se întrepătrund pe Facebook, există oameni cu mii de prieteni, care au la rândul lor alte mii de contacte şi de aceea este aproape imposibil de controlat cine vede la un moment dat ce. Facebook permite într-adevăr tot felul de setări de confidenţialitate, dar ele se aplică doar propriului cont. Deci dacă un prieten face fotografii la o petrecere şi se hotărăşte să eticheteze oamenii pe ele, depinde de setările lui dacă şi alţii pot vedea acele poze sau nu. Succesul facebook se bazează de altfel tocmai pe această capacitate de a interconecta oamenii în vaste reţele de contacte şi ar fi greşit să dăm vina pe platformă.

Fluidizarea graniţei dintre public şi privat este pur şi simplu o problemă pe care mulţi nu o mai conştientizează, mai ales adolescenţii, evident mai dezinhibaţi şi crescuţi cu internetul. Dacă ar face-o poate că ar fi mai reţinuţi. E până la urmă şi o chestiune de politeţe să nu încarci fotografii în care apar alte persoane pe un spaţiu relativ public fără să le ceri permisiunea. Chiar dacă în 99% din cazuri nu se întâmplă nimic, există măcar un minim risc să creezi necazuri unora din amici sau poate chiar din rândul unor necunoscuţi. Sau poate chiar ţie însuţi.