Noi rânduieli în trafic

Până să-şi dea cu presupusul şi parlamentarii despre propunerea avizată de comisia juridică a Senatului, care-i de acord ca fără cel puţin opt clase să nu mai intre nimeni la examenul auto, problema se dezbate deja de zor pe forumuri. Ideea nu-i rea, zice majoritatea, dar parcă tot e prea puţin. “Văleleu!”, zic cei care-şi amintesc că au învăţat cândva să scrie, deşi nu sunt convinşi de numărul consoanelor din interjecţie; s-or gândi poate că interjecţia e o nouă soluţie de îmbunătăţire a performanţelor injectoarelor, desigur în funcţie de numărul de consoane. De aici şi argumentul suprem al iniţiatorilor proiectului care se tem pentru siguranţa de pe drumurile publice, terfelită până aproape de extincţie inclusiv de stadiul precar de şcolarizare a şoferilor, mai ales la categoria profesionişti!!!

Mărturisesc că mă rog şi mă bazez pe reuşita acestui proiect; totuşi cred că n-ar strica să mai fie împănat cu niscai rânduieli: claxonatul de plăcere să fie sancţionat pentru manelişti cu audiţii silnice de hard şi heavy-metal iar pentru ceilalţi cu Wagner de cel puţin 120 de decibeli, persoanele care confundă frecvent dreapta cu stânga să facă dovada scrisă şi parafată la cel puţin trei policlinici că posedă ambele membre şi eventual să le fie ridicat talonul celor care nu-nţeleg că 200 de cai putere se folosesc la turaţie maximă numai în situaţii extreme. Cât despre adversarii semnalizatului în trafic... să li se taie capul!

În fine, eu aş milita pentru bacalaureat ca limită inferioară de pregătire şcolară, dar şi pentru un examen practic crâncen: cu traseu de noapte, condus în afara localităţii şi multiple tipuri de parcări la milimetru în marile oraşe. Plus un examen psihologic pe bune, dublat de un dosar consistent cu mărturii ale cunoscuţilor referitoare la dovezile de bun-simţ. Deocamdată însă opt clase pot fi suficiente. Rămâne ca adeverinţele de studii, ca şi restul hârţoagelor care intră la dosar, să mai fie şi adevărate.