Nimic despre MITITEI, totul despre PATRICIENI

Minivacanța de 1 Mai pică anul acesta cum nu se poate mai rău, exact în week-end dar măcar vremea se anunță potrivită pentru a ieși din casă. La fel se întâmpla și cu bucureștenii de altădată pentru care Armindeniul sau Maiul reprezenta un prilej de ospăț tradițional.

În pădurile de la Cernica, Snagov sau Căldărușani se ciocneau damigenele de pelinaș care udau din plin fripturile de miel sau puii fripți la proțap. Când praznicul era în toi apăreau și doi trei lăutari iar cheful nu se mai potolea decât la apusul soarelui și evident la golirea sticlelor. Și totuși, din acest peisaj atât de apropiat nouă lipsește elementul central ... MITITELUL.

Povestea acestui adevărat brand naţional, începe pe la 1912 în restaurantul ,,LA IORDACHE” din centrul vechi. Localul, supranumit şi ,,LA O IDEE” era cunoscut pentru societatea aleasă care se aduna pentru irezistibilii PATRICIENI. Într-o seară târzie, când înfometaţii au făcut ravagii în rândul cârnaţilor mari s-a terminat maţul de porc. În faţa acestei situaţii nemaiîntâlnite, patronul Iordache a improvizat pe grătar tocătura pentru cârnaţi fără învelişul natural şi cu o formă mai MICĂ. Primii mici au fost dreşi şi din compoziţia care a primit condimente precum : cimbru, chimen piper, bicarbonat şi puţin SALPETRU. Din aceea seară au devenit specialitatea casei, iar NAŞ le-a fost Pamfletarul Nicolae Orăşanu care i-a botezat MICI. Tot atunci ţuica a devenit ,,O idee”, şpriţul de Drăgăşani„ o baterie”, tacâmul – ,, regulament” socoteala ,,un protocol”, iar ardeiul roşu a fost codificat drept o ,,torpilă”. Lupta finală se dădea ,,la baionetă” adică cu scobitorile iar cafeaua turcească sau taifasul pecetluia victoria de dimineaţă.

Prezentul este astăzi sinonim cu uitarea, atmosfera de atunci a dispărut printre ruinele Lipscanilor doar mititeii au supraviţuit defilărilor şi regimului muncitoresc. Iar pentru week- endul ÎNFUMURAT care se apropie vă recomand un meniu condimentat cu foarte mult bun-simţ.