Marketing, bussiness, trend, proactiv...

Uneori, cu doar vreo două-trei cuvinte bine alese, mai mult pentru ceea ce simbolizează decât pentru ceea ce exprimă, poţi să faci impresie mai bună decât cu 3 fraze bine meşteşugite. Unele nici măcar nu sunt în DEX. Dar într-un fel de „dicţionar explicativ” global, în care cuvinte internaţionale îşi pot găsi definiţii în limbi mai... provinciale, trebuie să îşi găsească locul şi marketing şi bussiness şi trend, ba chiar şi proactiv.

Despre ultimul dintre ele, de exemplu, aflăm dintr-un dicţionar de neologisme că vine din franceză cu specializare în psihologie, dar îl regăsim în CV-urile momentului cu sensurile din engleză, definind persoane „active, eficiente, energice, care mişcă lucrurile” (cf. Webster's Online Dictionary).

Marketingul, însă, are loc şi în DEX cu sensul clasic de „ansamblu al activităților, metodelor și tehnicilor care au ca obiect studiul cererii consumatorilor și satisfacerii acestei cereri cu produse și servicii".

Business este considerat în acelaşi DEX, „englezism”, dar primeşte o definiţie şi statut de sinonim al lui „afacere”, creat la rândul lui – şi în altă epocă – după model franţuzesc. Şi exemple de cuvinte cu viaţă bogată şi aspect cosmpolit se mai pot găsi. Interesant este însă şi alt aspect: cum aceşti termeni continuă moştenirea altei limbi care a avut secole de-a rândul prestigiul şi influenţa pe care astăzi le are limba engleză.

Că tot am vorbit de „marketing”, aflaţi că termenul „market” (piaţă), de la care e derivat, are o vocaţie internaţională mai veche, având ceva legături de rudenie cu numele zeului Mercur, cel care, la romani, îi patrona pe negustori (cf. Şi Marius Sala, 101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create, Humanitas, 2011). Iar computer, pe care l-am împrumutat tot de dincolo de Canalul Mânecii, poate fi considerat un termen care a pus umărul la relatinizarea vocabularului nostru contemporan. „Computare” însemnă în latină „a calcula, a socoti, a face o socoteala” şi a ajuns la un moment dat şi în engleză, devenind astfel strămoş pentru noul „computer”.

Aceste poveşti ale unor cuvinte pe care noi le credem născute odată cu noi, dovedesc valabilitatea teoriei enunţate de Alexandru Graur acum mai bine de 40 de ani (Puţină gramatică, vol. II, Editura Academiei, 1988), conform căreia latina poate deveni baza vocabularului unui limbaj universal. „Conţinutul” teoriei este aşadar actual, deşi în jargon profesional ar trebui să îi spunem „content”, mângâindu-ne cu gândul că şi acesta trimite tot la un verb al strămoşilor romani: „continere”.