Legea "Big Brother"

După 20 de ani de la ultimele bancuri cu microfoane, povestea ascultării telefoanelor revine în actualitate.

Camera Deputaților a adoptat marți proiectul legii privind reținerea datelor de trafic ale tuturor utilizatorilor de telefonie sau internet, cunoscută ca legea ,,BIG BROTHER”. Potrivit acestei inițiative, companiile de telefonie și internet sunt obligate să stocheze timp de 6 luni toate informațiile legate de convorbirile telefonice și schimbul de e-mail-uri, cu excepția conținutului. În cazul rețelelor de telefonie fixă și mobilă va fi reținut numărul celui care apelează, al destinatarului, precum și numele abonaților. Pentru internet, va fi înregistrat utilizatorul, furnizorul care oferă conexiunea și evident IP-ul folosit. Conținutul convorbirilor, al SMS-urilor dar și corespondența electronică, NU pot fi interceptate fără un acord prealabil de la procuror, iar persoana urmărită va fi informată că este ascultată în termen de 48 de ore de la momentul transmiterii solicitării, cu o excepție: cazurile care pun în pericol siguranța națională.

Criticii acestei legi, inspirată din titlul romanului ,,1984”, văd reluarea figurii malefice a regimului polițienesc și totalitar în care până și gândurile sunt atent supravegheate. Mai multe ONG-uri și asociații au cerut respingerea proiectului, arătând că datele combinate pot oferi informații detaliate despre viața privată a individului. Specialiștii în drepturile omului au atenționat că se încalcă și prezumpția de nevinovăție, pentru că se rețin informații de la toți utilizatorii, nu doar de la persoanele suspectate de săvârșirea unei infracțiuni, iar legea nu oferă suficiente garanții că aceste date personale sunt stocate în condiții de maximă siguranță. Aici intervine și protecția consumatorului: dacă am plătit pentru un anumit serviciu, atunci am dreptul să beneficiez de confidențialitate. Și în plus, crearea și administrarea unei asemenea baze de date va presupune costuri mai mari care probabil se vor reflecta în facturi.

De cealaltă parte, susținătorii legii invocă prevenirea unor atentate sau combaterea crimei organizate. Iar o directivă europeană este obligatorie; în caz contrar România riscă să plătească amenzi de 30.000 euro pe zi adică peste 9 milioane de euro pe an. N-ar fi un precedent pentru că Germania preferă sancțiunile în schimbul legii Big Brother. Iată cum scopul nu scuză întotdeauna mijloacele…