Și după 20 de ani cenzura continuă. Motivația diferă

Iniţial am crezut că mi se pare. Nici vorbă! E cât se poate de aievea. La douăzeci de ani de la Revoluţie încă vedem la televizor filme ciuntite!!! Nici pe-atunci nu înţelegeam raţionamentul, darămite acum?!

Bun, s-o luăm pe rând: înainte de '90 filmul, oricare ar fi fost el, trebuia să încapă între “Telejurnal” şi “închiderea programului” iar pe deasupra cenzura avea canoane bine definite, astfel încât într-o oră şi jumătate sau... mai puţin (în caz de plenară ori alt eveniment care prelungea programul informativ), filmul trebuia difuzat. Astăzi, în 2010, în afară de TVR, HBO şi poate încă vreo două-trei canale, toate posturile rup filmele cu publicitate şi spoturi de autopromovare; ba chiar la unele dintre ele logica marketingului bate filmul – cumva filmul părând de fapt să întrerupă publicitatea! Sau şi mai rău, dat fiind obiceiul televiziunilor de a redifuza de 'nşpe mii de ori un film, şi-or spune poate că sigur l-ai mai văzut, aşa că nu pierzi mare lucru dacă taie din el.

Dacă n-aş fi văzut “True Lies” de câteva ori, pesemne că n-aş fi înţeles nimic. Filmul “Pro” de duminică seară trebuia probabil musai să încapă până în ora 23 fix; altfel cine s-ar mai fi încumetat să se-apuce de înc-o vizionare până-n creierii nopţii cu perspectiva zilei de luni la capătul ei? Furia cu care scene întregi cu Schwarzenegger şi Jamie Lee Curtis au fost hăcuite mi-a adus aminte de unul din rezultatele celebre ale sfârtecărilor de peliculă anterevoluţionare. Filmul “Comoara” – Jean Lorin Florescu în dialog cu nu mai ştiu exact cine: “- Unde-i comoara? / - Care comoară? / - Minţi!”

Nu mint. Şi nu e prima oară. Cenzura n-a dispărut. Numai că acum funcţionează după alt gen de... “indicaţii preţioase”!