Grătarul

Cum fotbalul nostru pare răpus tocmai de... ocrotitorii săi cu patalama (parte din ei achitaţi cu acte-n regulă) iar politica mai mult ca oricând parcă provoacă şi erupţii alergice (nu doar greaţă şi dureri de cot), românul s-a refugiat înspre cel de-al treilea şi ultimul bastion al strictului necesar de interes... pannaţional: GRĂTARUL.

Nu-i olimpic şi nu-i chiar sport. Nu vorbim însă de o disciplină practicată după ureche. Există reguli! Şi scrise şi nescrise! Cu limitele ar fi ceva probleme, da' când e vorba de activităţi de masă... unde are boborul limită?! Grătarul – acest apendice sine qua non al românului simplu şi liber (liber de la serviciu!) din ultimii ani. Că românul complicat are alte preocupări; mănâncă ce-i drept şi el carne, dar numai la restaurant şi numai de... căpriţă de şist dacă s-ar putea! De unde totuşi furia asta nebună a grătarelor? Poate că tocmai lipsa acută de carne din perioada Epocii De Aur să ne fi îndârjit atâta?! („Băi, nene, acuma e carne! S-o frigem!”) Sau n-are legătură cu carnea?! Nebuloasa persistă...

Activitatea grătără...gească are însă nevoie de vreme bună; ori săptămâna... post-pascală bunăoară numai asta n-a oferit. Ba dimpotrivă, la cum s-a prezentat atmosfera (intemperistic vorbind), ar fi putut crea sechele pe viaţă unui debutant. Da' vine 1 Mai şi s-anunţă vreme bună! Noroc că grataragii sunt de regulă oameni care le-au cam văzut pe toate la viaţa lor! Să defalcăm însă puţin pe hălci de... consum problema. Grătarul se împarte în cel puţin şapte categorii principale, cumva după chipul şi asemănarea consumatorilor:

1. Grătarul de mici: brand naţional, nu mai intru în detalii, că n-are rost.

2. Grătarul de porc: specific românului nesătul, întoarce pe dos din pricina mirosului minţile oricui – greu de refuzat.

3. Grătarul de pui: de multe ori complementar celui de porc, este atribuit de regulă situaţiilor cu mai multe generaţii prezente – „Pentru ăia micii şi pentru ăi bătârni, să mănâncă şi gura lor! Moştar aţi loat?”

4. Grătarul de oaie: ocazional şi doar pentru cunoscători. (În genere şi el complementar porcului.)

5. Grătarul de vacă: nu există aşa ceva. (În România. Sau cel puţin n-am văzut eu!)

6. Grătarul de peşte: chiar dacă miroase mai rău ca oricare dintre celelalte şi cere ceva mai multă... iscusinţă, veşnica problemă din cauza căreia se întâmplă destul de rar din păcate rămâne – „Cine curăţă peştele?!” (Ar mai fi şi problema dezlegărilor, când are/n-are poftă sau treabă tot creştinul stă la coadă să cumpere peşte la preţ de caviar; dar cum grătarul nu e încă reglementat prin Sfânta Scriptură... să zicem că inconvenientul nu se trage de la evlavie.)

7. Grătarul de legume şi ciuperci: cel mai complicat dintre toate. Neavând grăsime, vegetalele se fac evident greu, pe rând, culmea e că apoi se şi ard foarte uşor şi... „mai dă-l încolo, avem carne să ne punem şi-n cap, pâine e, facem un mujdei, ce ne mai trebuie legume?!”

Accesoriile sunt puţine dar cât se poate de utile: perie de sârmă, ziar sau brichetă de-asta... autoscăpărătoare (doar suntem în mileniul III), furculiţă, eventual paletă de întors... problema pe toate feţele, lemne şi cărbuni – dacă lemnul e de caliatate, adică de esenţă tare şi în cantităţi corespunzătoare, se poate renunţa la cărbuni. A, şi ceva pe post de foale – de regulă se foloseşte însăşi casoleta de la mici, ceafă, cotletuţe, etc. (N-ar strica şi nişte apă la-ndemână, un „pompier” cum s-ar zice, în caz că lucrurile se încing prea tare.)

Cu resturile nu e niciodată vreo problemă; ele se vor da întotdeauna la câini, iar dacă în zonă nu există aşa ceva (lucru care ar putea părea bizar pentru România) nu-i nicio problemă – sunt biodegradabile. Atenţie: nu confundaţi resturile de la grătar cu resturile de la picnic, că gratarul şi picnicul sunt două noţiuni distincte! Mizeria proverbială lăsată în urmă de cohortele de carnivori bipezi prin pădurile şi iarba verde... de acasă nu provine de la grătar, să fie foarte clar!

Ca şi focul – primul nostru legământ, grătarul purifică – arde-n ultimul cuvânt, iar numai picnicul... liniştea o va spulbera...